Liberalul Gheorghe ”Guță” Tătărăscu, sau Tătărescu, a fost prim-ministru în două rînduri: 1934-1937 și 1939-1940. După război, el se rupe de PNL, condus la acea vreme de Dinu Brătianu, își face propriul partid (PNL-Tătărescu) și intră în guvernul Petru Groza, primind funcțiile de vicepremier și ministru al afacerilor străine. Pur și simplu, comuniștii aveau nevoie de o prezență liberală ”de fațadă” în guvern. Ca să dea bine în fața puterilor aliate.
Foarte interesant e cum îl vedeau liderii comuniști pe cel numit de prietenii politici Guță. Iată numai ce spunea Lucrețiu Pătrășcanu: „…cred că Tătărescu trebuie păstrat ca o rezervă, întrucât reprezintă o figură care poate fi ușor manevrată”. Colosal! Ce s-a întîmplat mai tîrziu cu fostul fruntaș liberal? A fost înlăturat din guvern, împreună cu toți miniștrii tătărescieni, arestat, întemnițat la Sighet și folosit ca martor al acuzării în procesul Pătrășcanu. Maurul și-a făcut datoria, maurul poate să plece! Eliberat mai tîrziu, moare, uitat de toți, în 1957.
Asemănarea cu întîmplarea numită Călin Anton Popescu Tăriceanu este absolut uluitoare. Dacă fostul premier liberal ar avea mintea limpede și ar revedea ce i s-a întîmplat lui Gheorghe Tătărăscu, ar da un pas înapoi. N-o va face. Au reușit pesediștii să-i gîdile ego-ul, promițîndu-i marea cu sarea. Pentru Ponta și ai lui, Tăriceanu reprezintă, cum era Guță pentru comuniști, doar ”o figură care poate fi ușor manevrată”. O prezență de fațadă, ca să justifice păstrarea USL. Pariu: se vor dispensa rapid de el, cînd nu vor mai avea nevoie.