În România, prostituţia a fost legalizată în 1853. Legea stabilea, printre altele, că fetele trebuia să aibă o condicuţă unde să treacă vizitele medicale şi numărul clienţilor. Fostele hoteluri ale Braşovului colcăiau de „vânzătoare de plăceri“ în urmă cu 80 de ani. Acum le numesc prostituate, în anii 1930 le ziceau „fetiţe dulci“ sau „deocheate“. Le găseai în majoritatea hotelurilor sau în bordeluri cu felinar roşu la poartă. Clienţii le erau profesori, magistraţi şi chiar preoţi.

 

Felinare roşii. Casele de "perdiţie" cele mai în vogă erau "Clopotul de Aur", de pe strada Castelului, şi cele două bordeluri cu nume identice "La Sebeni". Unul dintre bordeluri se afla pe o ulicioară ce dă în strada 13 Decembrie. Cel de-al doilea pe o străduţă din spatele Hidromecanicii, lângă un copac cu magnolii. Gurile rele spun că cel mai vesel stabiliment era în spatele Liceului "Principesa Ileana", actualul Colegiu "Unirea". Însă cele mai râvnite bordeluri erau cele de lux: Pelican Bar şi Parisien Gril, dar nu erau pentru toate buzunarele. Aici erau restaurante elegante şi foarte scumpe. Ce se întâmpla în cămările din "spate", ştia toată lumea. Fetele erau foarte frumoase şi educate. Vorbeau franceza şi engleza. Toaletele lor erau comandate direct de la Paris. Localurile erau frecventate de personalităţile vremii şi de bogătaşi.

 

Damele cu condicuţă. În holul de intrare al bordelurilor exista o garderobă. Fata care îţi lua hainele avea un dosar cu pozele prostituatelor. Acolo găseai care  ce preţ are.  Fiecare fată avea un carnet, numit"condicuţă", care trebuia vizat lunar. Clientul avea dreptul să ceară înainte de a face sex carnetul cu vizele lunare. Dacă descoperea că fata nu s-a prezentat la controlul medical, putea s-o reclame la Poliţie. Fata prinsă că s-a prostituat fără viză nu mai avea dreptul să-şi practice meseria. În camerele prostituatelor, pe perete, lângă lavabou, era prins de perete un imprimat al Ministerului Sănătăţii cu instrucţiuni referitoare la măsurile profilactice ce trebuie luate pentru a evita  bolile venerice.

 

Amantă de profesie. Unele prostituate din acea vreme aveau şi un alt loc de muncă. Dar îşi completau veniturile cu banii pe care îi primeau de la amanţi. O astfel de femeie avea cam 6-7 clienţi. Pe lângă banii pe care îi primeau, fetele primeau şi foarte multe cadouri. Adesea izbucneau adevărate scandaluri între bărbaţii geloşi. Majoritatea damelor aveau nume din două silabe, ca Lili, Mimi, Sisi. Damele trecute bine de prima tinereţe aveau trecere  în special la adolescenţii timizi, "mai ales că erau mămoase şi aveau mai multă experienţă".

 

Mai mult decât un avocat. În deceniul al treilea al secolului XX, prostituatele din bordelurile braşovene câştigau, în medie, 7.500 de lei pe lună, iar câteva strângeau chiar peste 10.000 de lei. Asta în timp ce un muncitor câştiga, în medie, 2.000 de lei, un avocat - 6.000 de lei, un medic - 9.000 de lei, iar un ministru 54.000 de lei.

 

Racolate de securitate. În anii"1940, după abolirea prostituţiei, prima măsură a fost desfiinţarea tuturor caselor de toleranţă. A fost o perioadă foarte grea pentru femeile uşoare. Acestea au fost trimise  să lucreze la ţară sau în uzine. Mai târziu au fost folosite de securitate pentru a obţine unele informaţii. Erau recrutate mai ales din rândul balerinelor din barul de noapte ARO Braşov  şi aveau misiuni speciale.

3 comentarii la articol "Bordelurile Braşovului de altădată"

Anonim

18 Mar 2016

La Budila a fost infiitat un centru de reeducare ,iar .unii tovarasi s-au casatorit cu doamnele cu condicuta
Raspunde

Anonim

27 Ian 2017

1949 o serie de tovarase din Budila s-au calificat ca strungari la \"Uzinele Strungul\" din Brasov
Raspunde

Anonim

26 Ian 2017

Desfiintarea caselor de toleranta a avut loc dupa 1946
Raspunde
Posteaza un comentariu

Nume

Comentariu

some error text here