În jurul muntelui devenit unul dintre  simbolurile  Braşovului s-au ţesut numeroase legende, care mai de care mai tenebroase. Se vorbeşte că Tâmpa a adopostit balauri, catacombe sau că în subteran se află  un rest de mare care ar inunda tot oraşul, în caz de deversare. Iată câteva dintre cele  mai populare poveşti despre Tâmpa.
Băncuţa din stâncă. Cine se plimbă pe aleea de la baza Tâmpei poate observa printre băncile de lemn şi o băncuţă rustică  de piatră. Povestea acesteia este consemnată în mai multe documente  care vorbesc despre misterele masivului Tâmpa. Se spune că pe  cărarea din spatele Zidului Cetăţii se plimbau doi amanţi. La un moment dat,  s-a prăvălit o stâncă din vârful Tâmpei, care i-a ucis pe cei doi tineri ce erau îmbrăţişaţi în acel moment. Din acea piatră, s-a cioplit o bancă în memoria lor. Prăbuşirea  bucăţii de stâncă ar fi fost atestată documentar în 1817, ca şi numele fetei moarte- Ana Maria.
Marea de sub munte. Altă legendă vehiculată printre braşoveni arată  că sub masivul Tâmpei se află un lac uriaş sau o rămăşiţă a unei mări şi că o eventuală revarsare ar inunda Braşovul. Acest lucru ar  împiedica, astfel, construcţia unui tunel pe sub Tâmpa, adusă în discuţie de unii politicieni locali. Potrivit unei alte relatări, pe Tâmpa  există o fântână care ar fi avut în jur de 100 de metri adâncime şi care ar fi dat într-un ochi de apă. Fântâna este azi astupată. Niciun studiu  nu a confirmat existenţa acestui lac.
Balaurul din grotă. Bătrânii braşoveni le povesteau nepoţilor  istorii cu balaurul  de pe munte. Se spunea că o creatură ciudată omora copiii conducătorilor urbei. I-a venit de hac un măcelar care a băgat într-o piele de viţel piatră de var şi  dus-o până în apropiere de grota unde sălăşluia balaurul. Acesta a înghiţit „ viţelul”, a băut apă, burta i s-a umflat şi  a crăpat.Văzut de la depărtare, muntele Tâmpa parcă ar semăna cu un dragon adormit.
Peştera Călugăriţei. Tot o legendă cu un balaur vorbeşte despre o călugăriţă care ar fi trăit într-o peşteră  de pe muntele Tâmpa. Ea ar fi găsit într-o zi, când era plecată prin pădure, a găsit un pui de balaur, pe care l-a luat cu ea şi l-a îngrijit.Când a crescut, animalul a mâncat-o. În memoria ei , caverna respectivă  a fost numită „Peştera Călugăriţei”.
Elena Cristian