Dar, toponimia locului, câteva obiceiuri rămase și numele de familie ale unor șcheieni indică un caracter bulgar al cartierului. Denumirea germană a Șcheiului este Belgerei, iar cea maghiară este Bolgárszeg, în traducere ,,bulgărimea, satul bulgar”. În româna veche, ,,șchei” însemna atât defileu, cât și denumirea slavilor, mai ales a bulgarilor. Numele șcheilor a fost păstrat atât în denumirea unor localități colonizate cu bulgari, în toponime („Dealu Schiaului”, lângă Rășinari), localități: Șcheia – Suceava, Șcheia (astăzi Alexandru Ioan Cuza) – Iași, Șcheia – Iași, hidronime (Râul Schiau, afluent al Argeșului), cât și în unele nume de familie precum Schiau, Șchiau etc. Toponime se găsesc în toate provinciile, în județele Roman, Vaslui, Buzău, Prahova, Argeș și Dâmbovița.
Istoricul Dimitrie Onciul, în 1899, citează pe Miklosich din Die Sprache “der Bulgaren in Siebenburgen. Denkschriften der Akademie der Wissenschaften, Vienna, 1855:
„În ducatul româno-bulgar din Ardeal, cucerit de Ștefan cel Sfânt, cronicele ungurești arată ca locuitorii și pe Șchiai (Sclavi = Slavi). Încă până astăzi, o suburbia a Brașovului se numește Șchei, Aceștia sunt vechii Sloveni, respândiți peste tot teritoriul Daciei; sub stăpânirea bulgară, ei au fost numiți și Bulgari, ca și Slovenii din Bulgaria. Un rest din această populațiune sloveană s’a păstrat în Ardeal, cu numele de Bulgari încă până în seculul, trecut. Românii le-au păstrat vechiul nume din timpul anterior stăpânirii bulgare, numindu-i Șchiai sau Șchei (derivat conform foneticei române din Sclavi).”
și specifică în continuare:
„Cum pe sine, așa și pe conlocuitorii lor slavi, românii nu-i considera ca bulgari, cum numea străinii și pe unii și pe alții în urma stăpânirii bulgare. Acești slavi au dispărut apoi, fiind mai ales românisați, lăsându-ne însă numeroase slavisme în limbă și în nomenclatura topografică a terilor noastre.”
Conform copiei manuscrisului lui Radu Tempea, publicat în anul 1899 sub titlul Istoria besérecei Șchéilor Brașovului (reeditată de Octavian Șchiau și Livia Bot în 1969), venirea bulgarilor în suburbia Brașovului datează de la sfârșitul secolului al XIV-lea: „Anul 1392 au vinit Bolgarii într-acesta loc, care să zice Bolgarsec.”
Există alte surse care sugerează ideea că primii bulgari au venit să lucreze ca salahori la ridicarea Bisericii Negre în jurul anului 1334, dar Sextil Pușcariu afirmă categoric că românii existau acolo mai înainte. Referințe documentare despre Strada Bulgarilor s-au regăsit într-un Registru de impozite al cartierului Corpus, care cuprinde și locuitorii de pe strada Belgerey (1481), precum și într-o scurtă descriere a clădirilor părții superioare a orașului, așa numitul Belgerey, din „Collectaneea la istoria Brașovului”, adunate din diferite documente de Thomas Tartler, în anul 1741. Pe lângă aceasta, mai există numeroase manuscrise bulgareşti (3 din secolul al XIV-lea, 8 din secolul al XV-lea, 13 din secolul al XVI-lea – după cum dovedeşte catalogul de carte veche din arhiva istorică a muzeului din Şchei.
,,Junii Brașovului” – sărbătoare bulgărească precreștină
Junii Brașovului este sărbătoarea cea mai mare a orașului, de ani buni fiind contopită cu Zilele Brașovului. În fiecare an, în Șcheii Brașovului, în prima duminică de după Paștele Ortodox — a Tomii, junii coboară călare în cetate, trec pe la vătaf, armaș mare și armaș mic (serje), după care în jurul orei 10 se îndreaptă spre Piața Prundului (azi Unirii) din fața Bisericii Sfântul Nicolae, unde se înconjoară statuia eroului necunoscut, nu înainte ca preotul paroh sa le sfințească steagurile printr-o scurtă slujba.
Urmează încolonarea grupurilor după o ordine bine stabilită și devenită tradițională: mai întâi Junii Tineri, urmați de Junii Bătrâni, Curcani, Dorobanți, Brașovecheni, Roșiori și Albiori.
Asta se întâmplă astăzi. Cronicarul sas Julius Teutsch (1867-1936) spunea despre juni: „Junii trebuie priviţi ca un rest de epocă păgână, o străveche serbare de primăvară, care serbează reînvierea naturii, învingerea soarelui asupra asprimii şi gerului iernii, începutul vieţii noi… iar serbarea trebuie considerată ca un cult religios precreştin”. Se spune chiar că bulgarii, fiind mai gălăgioși din fire, li s-a dat drept de ședere în afara zidurilor orașului. O singură zi pe an aveau voie să intre tinerii (junii) în cetate, când se găteau frumos și sperau că vor fermeca săsoaicele și vor putea rămâne definitiv în oraș.
Ce-i drept, dacă ne uităm la rangul junilor, denumirile rezonează cu soldații români din Războiul de Independență, cea mai veche atestare a clasificării lor fiind din 1931, care grupează 7 organizații ale junilor, cea mai veche fiind cea a Junilor Tineri. Ultimul grup înființat este cel din 1924 grupul Junilor Brașovecheni, format numai din bărbați căsătoriți.
Argumente pro-românești cu privire la originea Șcheiului
Pe de altă parte, părintele profesor Vasile Oltean, (Director al muzeului Prima Scoala Romaneasca, cu munca de cercetare de mai mult de 30 de ani in istoria si cultura locala) in lucrarea sa Junii Braşoveni şi troiţele lor din Şcheii Braşovului a scris despre origiea Scheii Brasovului
“…..Si totuşi, în ciuda acestor realităţi, unii istorici şi cercetători neavizaţi şi străini de realităţile istorice româneşti, continuă să publice studii prin care invocă originea bulgară a românilor din Şchei, folosind interpretarea greşită a cronicii popei Vasile, nepăstrată decât în interpolări şi copieri în cronicile germane de la Braşov sau în cronica protopopului Radu Tempea II, deschizându-se cu fraza: “În anul de la zidirea lumii 6900, de la Hristos 1392, au venit bolgarii în acest loc”. Ori, nu s-a remarcat un adevăr: cronica este o istorie a familiei protopopului Vasile, al cărei prim descendent era popa Patru cel Bătrân (1484), deci nicidecum o cronică a Şcheiului, iar prima frază este o evidentă epenteză impusă intenţionat de autorităţile braşovene, ulterior scrierii cronicii, în scopul lipsirii locuitorilor din Şchei de drepturile lor istorice. Şi – după afirmaţia cronicilor germane – erau bulgari aduşi să construiască Biserica Neagră, deşi – după cum se ştie – bulgarii n-ar fi construit o biserică gotică, ci cel mult una bizantină şi pe de altă parte, saşii îşi puteau găsi cu uşurinţă braţe de muncă în zonă, fără a fi nevoie să apeleze la persoane atât de îndepărtate. Pornind de la aceste supoziţii, autorităţile locale au numit Şcheiul “Bolgarsek” sau “Belgerai”, iar românii din Şchei “bulgarus”, în acelaşi timp în care Poarta Şcheiului era numită “Walachisches Tor”(Poarta românească), strada principală “Walachiches Burgasse”, iar uneori Şcheiului i se zicea “Walachische Vorstadt”, timp în care domnii de peste munţi şi autorităţile româneşti nu foloseau decât numirea de “Şchei”, cum apare şi în hrisovul de danie al lui Aron Vodă al Moldovei de la anul 1595. Diaconul Coresi, tipărind cărţile în Şcheii Braşovului, menţionează în Cazania a doua (“Evanghelia cu învăţătura”) din 1580/81 “să fie de ajutor cu aceasta popilor valahi” şi nu bulgari, în timp ce judele braşovean Johanes Benkner dăruieşte Catehismul de la 1559 valahilor “bei der Stadt” şi nu bulgarilor, până şi pentru limba slavă, în Şchei se folosea în documentele vechi “limba sârbă” şi nu bulgară.
Concluzii
A fost Scheiul cartier românesc sau bulgăresc? Nici nu mai contează. Cert e că ceva populație slavă a existat aici până aproape de zilele noastre. Cateva nume de familie (cum ar fi Chicomban) atestă originea lor bulgară. Etnia bulgară e aproape de extincție în România. Mai există câteva sate compacte prin Dobrogea și prin Muntenia (Băleni – Dâmbovița) în care bulgarii sunt încă majoritari și se ocupă cu zarzavaturile. Grosul etnicilor bulgari a plecat odată cu schimbul de populație care a avut loc în 1940 între România și Bulgaria, după ce aceștia au redobândit Cadrilaterul.
Surse: wikipedia, camecocoon.blogspot.ro, bzb.ro
Anonim
19 Mar 2016
george
08 Iul 2016
Diana Bertha Krausser
24 Feb 2018
parvan
19 Ian 2017
Diana Bertha Krausser
24 Feb 2018
Bogdan
11 Mai 2019
https://en.wikipedia.org/wiki/Second_Bulgarian_Empire
Dan Tudor
07 Sep 2020
Inceputurile Scheilor trebuie cautate in timpul primului Tarat Bulgar, nu al celui de-al doilea Tarat-statul Asanestilor, cum scrie un comentator.
In secolul VII Transilvania a fost partial slavizata asa dupa cum arata clar toponimia veche.
Dupa crestinarea bulgarilor - de fapt a protobulgarilor-- la 864-865 relatiile dintre vlahi - stramosii romanilor - si slavi s-au imbunatatit substantial si s-a amorsat asimilarea slavilor transilvaneni - scheii - de catre vlahi. Scheii nu erau diferiti de slavii de la sud de Dunare. Numai ca acolo ei au devenit parte a poporului bulgar iar aici a poporului roman. Pentru ei nu se poate folosi denumirea de bulgari, poporul bulgar s-a format in secolul X din trei componente - slavi, traci si protobulgari. Asimilarea Scheilor s-a incheiat prezumtiv cam la asezarea sasilor in Ardeal - mijlocul secolului XII. Amintirea Scheilor se pastreaza in mai multe locuri din Transilvania.
Brasovul este insa un caz special in sensul ca nucleul cartierului Schei pare sa il constituie zona Cotun. Ajungem aici la problema spinoasa care ii deranjeaza pe comentatori - stapanirea bulgara la Nord de Dunare, in particular in Ardeal. In lumina cercetarilor actuale primul Tarat Bulgar controla drumul sarii cu cele doua ramificatii ale sale, de la Turda pe Mures, Tisa si Dunare si respectiv de la Praid la Brasov, pe apa Buzaului si Drajnei, trecea pe la Slon, ajungea la Bucov si apoi iesea la vadul Oltenita-Turtucaia.
Cetatuia de pe Tampa, aparata de populatia din Cotun era parte a unui sistem de fortificatii care supravegheau drumul sarii, la momentul actual nu stim decat de Slon si Tampa. Cât despre populatia din Cotun posibil sa fi fost traci romanizati - vlahi. Oricum obiceiurile lor se regasesc numai in anumite localitati din Tara Fagarasului si la Sud de Dunare.
Mihai Dogaru
11 Sep 2020
E mult să spui că ar fi existat o stăpânire bulgară în Ardeal. A existat, la un moment dat, o dominație (militară) a bulgarilor, întocmai cum a existat și o dominație moravă în Panonia, prezentă la „descălecatul” maghiarilor. Proto-românii (și nu „vlahii”- despre care spui c-ar fi strămoșii românilor) n-au fost creștinați odată cu și prin bulgari, ci înaintea lor (ca dovadă stau termenii latini păstrați: biserică, cruce, botez, Crăciun, etc.). Cele 3 elemente constitutive ale poporului bulgar modern erau de fapt 4; ai uitat (întâmplător?) un grup etnic extrem de numeros (vlahii sud-dunăreni care au fost în cea mai mare parte asimilați).
Apoi, termenul „șchei” nu desemnează doar vechii slavi, mai înseamnă și altceva. Sub denumirea de „șchei” sunt atestați în româna veche toți ereticii bogumili, indiferent de etnia lor. Or, foarte mulți dintre cei care-au aderat la această sectă pauliciană erau vlahi sud-dunăreni. După înfrângerea revoltei lor, aceștia sunt persecutați la sud de Dunăre și mulți trec fluviul, stabilindu-se pe teritoriul Munteniei și Olteniei, unii ajungând chiar și în Țara Făgărașului și Țara Bârsei.
La sosirea saxonilor, întreg Ardealul era un mix de populație valahă, slavă, cumană și pecenegă; primii 2 fiind deja creștini de tradiție bizantină. Secuii încă se aflau colonizați prin zona Țării Moților (aveau să fie mutați în „Ținutul secuiesc” de-abia după marea invazie mongolă) către sfârșitul sec. XIII - începutul sec. XIV.
Potrivit izvoarelor, „bulgarii” din Șcheii Brașovului reprezentau o echipă de tăietori de piatră aduși din zona Târnovo, chiar în timpul țaratului vlaho-bulgar. Pe cunoscători nu-i miră faptul că orașul Târnovo (numit Roma Nouă - la un moment dat) este preponderent creația vlahilor sud-dunăreni și centrul lor de greutate în epocă. Erau pietrarii șcheieni bulgari? Erau, fiindcă veneau din Bulgaria. Erau etnici slavo-bulgari? Greu de spus. Poate unii, erau. Fapt este că valahii le-au spus nu bulgari, ci șchiai - ceea ce ne duce mai degrabă cu gândul la schismaticii bogumili.
Au fondat bulgarii cartierul Șchei? Nici pomeneală. La sosirea lor, deja românii aveau o biserică în „cartier”, ceea ce arată că nu erau deloc puțini acolo, „Cătunul” fiind mai vechi decât Brașovul și nefiind câtuși de puțin bulgăresc. Alături de ei mai trăiau poate vechii slavoni și cumani pripășiți, dar și comercianți greci ori armeni atrași de tânărul burg german. Curând apar și maghiarii, tot în afara cetății, fiindcă sașii n-aveau simțul umorului, ci doar al proprietății.
Lipsa de consistență a elementului etnic bulgar în Șcheii Brașovului este însă atestată, incontestabil, de arhivele fiscale ale Brașovului și de arhivele regale maghiare. Există încă evidențe ale contribuabililor șcheieni din anii 1469, 1477, 1522, 1701, 1771, 1782, 1851, 1874, 1910. Sunt înregistrați etnici români, maghiari, sași, greci, armeni, evrei. Niciun bulgar.
Nume
Comentariu