În martie 1892, Braşovul consemna o premieră naţională - s-a inaugurat prima cale ferată suburbană din România: Bartolomeu-Satulung (Săcele). Linia trenului cu abur avea o lungime de aproape 17 km. A fost construită cu capital privat, în numai doi ani, de către Societatea Căilor Ferate Vicinale Braşov-Trei Scaune. În 1891, poarta Vămii, situată la intrarea pe strada Vămii ( Mureşenilor, de azi ) a fost dărâmată, pentru că nu intra pe sub ea locomotiva. Pornind din gara Bartolomeu, unde exista şi o mică remiză aflată vizavi de clădirea de călători, linia urca pe strada Lungă, până în Piaţa Sfatului, de unde cobora apoi pe strada Mureşenilor, cotea la dreapta în dreptul Hotelului Aro de astăzi şi, prin actualul parc, ajungea în faţa Primăriei, unde se afla staţia Promenadă. Din acest punct, linia cobora pe actualul Bulevard 15 noiembrie, până la staţia Schiel (denumită ulterior Ramificaţie, apoi Strungul), în Piaţa Hidromecanica, de unde se făcea legătura cu vechea gară CFR de pe Hărman, iar o altă linie se continua pe sub Dealul Melcilor, prin Poiana Honterus şi Noua, trecea prin Dârste, unde traversa la nivel calea ferată Predeal – Braşov şi, trecând prin marginea satelor Baciu, Turcheş şi Cernatu, ajungea la staţia Satulung. Linia a avut o importanţă economică deosebită pentru că din ea au fost racordate feroviar majoritatea fabricilor din zona industrială de est a oraşului. Trenurile circulau numai ziua, cu 10 km/h în oraş si 20 km/h în afară, iar în zilele de târg trenul circula în oraş numai după ora 15. De asemenea, mecanicul putea să utilizeze fluierul locomotivei numai în cazuri extreme, în rest avertizarea sonoră fiind făcută cu clopoţelul de către şeful de tren. Înainte de inugurare, Primaria Brasov a lansat apeluri către populaţie să stăpânească animalele şi să le ferească dintre linii. Existenţa căii ferate braşovene nu a fost lipsită de evenimente, consemnate de presa vremii. Astfel, la scurtă vreme după inaugurarea liniei, în dimineaţa zilei de 5 mai 1892, zugravul Elias Berko a sărit din mers pe strada Lunga, "lovindu-se grav la cap şi la şold". În toamna anului 1908, o fetiţă de 4 ani, ieşită la joacă, a fost surprinsă de tren şi omorâtă pe loc. Tramvaiul cu abur a luat mulţi din clienţii birjarilor, aşa că, în 1895, trăsurile de Landau au dispărut. Trenul avea doar 2 sau 3 vagoane, de clasa a III-a, construite din lemn decorat cu basoreliefuri interioare şi pe dinafară. Locomotiva pe bază de aburi, avea putere mică, şi se alimenta cu lemne. Din 1947, a trecut pe cărbuni. A rămas în amintirea celor în vârstă legenda "Trenul galben", numit astfel de localnici după culoarea primelor vagoane de călători. După Primul Război Mondial, linia fiind amplasată pe străzile centrale ale oraşului, a început să încurce circulaţia. Micile locomotive cu aburi poluau cu fum, funingine şi cu mult zgomot. În anul 1927, autorităţile au renunţat din acest motiv la o porţiune de aproape 700 metri, situată între staţiile Promenadă şi Piaţa Sfatului. În anul 1933, s-au demontat 3,2 km de linie din staţia Bartolomeu, până la Promenadă. 5 ani mai târziu, fără consimţământul proprietarului şi fără nicio altă aprobare, Primăria oraşului Braşov a trecut la demontarea şinelor de la staţia Promenadă la staţia Ramificaţie (Hidromecanica). În sfârşit, în anul 1960, Regionala C.F. Braşov ( proprietarul reţelei, după naţionalizarea din 1948) a desfiinţat 2 kilometri de linie de la staţia Strungul (Ramificaţie) până la intrarea în staţia Temelia – Fabrica de ciment, legătura cu Gara veche Braşov, toate liniile industriale de pe acest tronson, precum şi 8 km cuprinşi între Uzina de autocamioane şi Satulung. În 1987, se introduce la Braşov tramvaiul electric. Traseul tramvaiului 101 făcea legătura între cartierele Tractorul şi Rulmentul şi Astra. În noiembrie, 2006, tramvaiul braşovean a fost desfiinţat.
În
