Muzica... scânteia divină ce poate aprinde focul în sufletul omenesc. Muzica, cea care poate face dintr-un suflet răvăşit o catedrală! Pornind de la inimă, ea nu poate greşi drumul care tot la inimi va ajunge! Cine sunt însă cei care netezesc drumurile? Cei aleşi de Dumnezeu să ne dăruiască bucuria fără egal, bucuria care poate schimba lumea, pentru că... poate schimba oamenii! Un prinţ al baghetei – aşa l-a dezmierdat lumea pe braşoveanul Ilarion Ionescu Galaţi!
I. Ionescu-Galaţi împlineşte 76 de ani în septembrie, dar e la fel ca acum 10 sau 20 de ani: pasionat de muzică şi de dirijat, energic şi relaxat în acelaşi timp, iubitor de spectacol, privind viaţa cu umor. Agreează mai ales lucrările ce aparţin spiritului bella musica şi le interpretează din tot sufletul, redându-le în cele mai vii şi mai calde nuanţe.
I.Ionescu-Galaţi este muzician până în vârful unghiilor, are şi talent (de aici dezinvoltura sa neobişnuită), şi o tehnică dirijorală şlefuită.
Auzul său absolut a devenit proverbial. Aflat, la 76 de ani, parcă în apogeul carierei muzicale, maestrul Ilarion Ionescu-Galaţi cucereşte şi fascinează nu atât prin calităţile sale artistice – pe care le-a probat cu prisosinţă, ci mai ales prin capacitatea extraordinară de a crea concerte-spectacol, de a introduce publicul în atmosfera muzicii mari – indiferent că dirijează pe marile scene ale lumii ori în Bucureşti, Braşov sau în Botoşani. Ionescu-Galaţi este denumit şi „dirijorul pictor”, Omul-orchestră, iar auzul său absolut a devenit proverbial.
Bursier la Ecole Normale de Paris. A studiat vioara la Conservatorul „Ciprian Porumbescu” din București. Fiind bursier la Ecole Normale de Paris, a studiat tehnica și arta conducerii orchestrelor simfonice. Apoi, se perfecționează în SUA cu mari dirijori.
Din 1968, de la întoarcerea sa în România, a devenit dirijor permanent al orchestrei filarmonice din Brașov. A dirijat de atunci toate orchestrele naționale, iar în străinătate a condus orchestre simfonice din Italia, Statele Unite ale Americii, Elveția, Spania, Rusia, China, Japonia, Mexic, Mongolia, Franța, Olanda şi altele.
A fost director şi dirijor permanent al orchestrei filarmonice din Istanbul, respectiv dirijor permanent al orchestrei din Ankara și orchestrelor simfonice din Gävle și Uppsala din Suedia. În anii ’70 fondează Festivalul de Muzică de Cameră Brașov.
Nascut în 1937 la Iaşi, Ilarion Ionescu Galaţi începe studiul muzicii la vârsta de trei ani, cu tatăl său, muzician-amator.
„Tatăl meu mi-a făcut un portativ mare pe biblie, parcă îl văd şi acum, şi am început cu bomboane, asta este do, asta este mi, eu mâncam bomboanele, de la bomboane am trecut la note din carton, în aşa fel încât nici nu îmi amintesc cum am ajuns la vârsta de 9 ani şi am intrat la şcoala de muzică. Am avut profesor de vioară particular”, povesteşte maestrul.
Dribla vioara. Era atras de jocurile copilărei şi mai trăgea chiulul din când în când de la studiul viorii. „Până la vârsta de 15 – 16 ani am mai studiat aşa, mai cu vorbe de-ale lui tata, pleca tata de acasă eu mergem la fotbal, femeia de serviciu îi raporta lui tata «Domnu Ionescu, băiatu a cântat numai 20 de minute la vioară» şi atunci ce făcea, ştiţi că la vioară rămâne la gât un semn, dădeam cu şmirghel să mă înroşesc. Dădeam cu creionul negru pe deget şi ziceam că am studiat mult. Lucruri din acestea de copii”, ne-a mărturisit maestrul Ilarion Ionescu-Galaţi.
O meserie de care trebuie să fii amorezat. Atracţia pentru arta dirijatului a început de la un spectacol de copii. „La vârsta de 6 ani, m-a dus tata la operă, şi la operă am văzut Capra cu trei iezi, actorii erau îmbrăcaţi în iezi, aveau nişte măşti, era o feerie, era pus în scenă extraordinar, dirijorul acestui spectacol a fost Jean Bobescu. Şi i-am spus «Tati, tati, vreau să fac şi eu aşa» El mi-a spus că dacă vreau pot să fac şi eu aşa şi mi-a zis trebuie să ştiu o grămadă de teorie. M-am dus acasă, am pus două scaune într-o parte şi două în cealaltă, am luat de la tata, că avea un coş cu nuiele, am luat o nuia şi ziceam că dirijez sau stăteam în faţa oglinzii ca maimuţa cu bagheta. Aceasta este o meserie de care trebuie să fii amorezat”, ne-a mai spus maestrul.
A avut şansa să înveţe de la mari profesori. Una dintre întâlnirile care l-au marcat a fost cea cu marele violinist Ion Voicu. După ce îşi demonstrase talentul de violonist, câştigând premii la festivaluri de marcă, părăseşte vioara în favoarea baghetei – în 1968, Ilarion Ionescu-Galaţi devine, prin concurs, dirijor al Filarmonicii din Braşov, unde va ridica nivelul profesional al orchestrei, care obţine premii de prestigiu la diferite concursuri.
Sub bagheta sa au cântat solişti de prestigiu, a înregistrat CD-uri pentru mari case de discuri. A primit Marele Premiu al Criticii Muzicale Române şi Ordinul Meritul Cultural „Mare Ofițer”.
Cele două mari reuşite. Deşi nu mai este la cârma ei, cu Filarmonica din Braşov lucrează în continuare. Publicul adoră concertele dirijate de maestrul Galaţi şi sala se umple şi dimineaţa, la repetiţii. Ilarion Ionescu Galaţi este mândru de cele două mari reuşite – fiul său, violonistul Florin Ionescu-Galaţi şi filarmonica braşoveană. Vedeti la emisiunea "Brasoveni pentru brasoveni" de la MIX 2TV, un reportaj despre viaţa maestrului. Detalii aici.
