Vineri, 9 septembrie, imediat după marele praznic al Naşterii Maicii Domnului, Biserica îi cinsteşte pe Sfinţii şi Drepţii Ioachim şi Ana, Părinţii Fecioarei Maria.
S-a rânduit astfel că imediat după sărbătoarea Naşterii Fecioarei Maria, să facem pomenirea celor prin care evenimentul petrecut a fost posibil.
Sfântul Ioachim, era de viţă aleasă, un descendent al regelui David. Împreună cu soţia sa, Ana, au trăit în Nazaretul Galileii. Dar după 50 de ani de căsnicie, încă nu aveau prunci. Ei au trăit în linişte şi credinţă, folosind (deşi erau foarte înstăriţi), doar o treime din venitul lor pentru ei înşişi şi dând o treime săracilor şi o treime Templului. Cu cât înaintau în vârstă, cei doi sufereau din ce în ce mai mult din cauza faptului că nu aveau copii, în ciuda rugăcinilor.
La evrei, faptul că nu aveai copii se considera o pedeapsă de la Dumnezeu şi constituia o dezonoare pentru familie. Evreii fără urmaşi nu aveau voie să ducă jertfă la Templu, lucru care tare îi mâhnea. Ioachim nemaiputând suporta umilirea a plecat cu turma la munte, unde s-a retras 40 de zile şi s-a rugat. În acelaşi timp, Ana, care se ruga şi ea din tot sufletul, i-a promis lui Dumnezeu că, dacă-i va da un copil, îl va da să slujeasca bisericii.
Şi dintr-o dată Arhanghelul Gabriel l-a vizitat pe Ioachim şi l-a sfătuit să revină la Ierusalim. Acelaşi Arhanghel i-a destăinuit Anei că la întoarcerea soţului de pe munte ea va da naştere unei fete, pe nume Maria, şi va fi cea mai binecuvântată dintre toate femeile. Ea va fi plină de bunăvoinţa Domnului chiar de la naştere. Arhanghelul i-a mai spus Anei că Maria va fi trimisă în slujba lui Dumnezeu, trebuind dusă de la o vârstă fragedă, la Templu, să fie pregatită pentru o viaţă în rugăciune.
Mare bucurie şi sărbătoare s-a făcut atunci când Ana a născut, pe 8 septembrie. Dreptul Ioachim s-a dus la templu cu daruri şi l-a proslăvit pe Dumnezeu.
După ce Maria a împlinit trei ani, părinţii ei au dus-o la Templu şi au lăsat-o să crească în grija fecioarelor de acolo. Au închinat-o pe Sfânta Fecioară, după promisiune, slujirii lui Dumnezeu, încredințând-o preotului Zaharia. În următorii șapte ani, Ana și Ioachim au vizitat-o adesea pe Maria la Templul de la Ierusalim, până la moartea lor. Maria a rămas însă orfană la vârsta de zece ani. Sfântul Ioachim a murit la 80 de ani, iar Sfânta Ana s-a stins în vârstă de 70 de ani, la doi ani după Sfântul Ioachim, ani pe care i-a petrecut în Templu cu fiica ei.
Fecioara Maria s-a născut dintr-un miracol, părinţii săi, oameni cu mare credinţă în Dumnezeu nerenunţând să se roage şi să spere, chiar şi atunci când părea că nu vor mai fi izbăviţi.
Biserica îi prăznuieşte an de an, pe 9 septembrie, la o zi după sărbătoarea Naşterii Maicii Domnului. Sfinţii Ioachim şi Ana sunt adesea invocaţi în rugăciuni de cuplurile care nu reuşesc să aibă copii.
În România, cinstitele moaşte ale Sfinţilor şi Drepţilor Părinţi Ioachim şi Ana au fost aduse la Catedrala Patriarhală din București.
Pe 9 septembrie, numeroşi români îşi sărbătoresc ziua onomastică. Daca numele Ioachim este în prezent mai rar întâlnit şi folosit, în schimb, prenumele Ana se regăseşte la foarte multe românce. Şi e mereu modern şi folosit.
Numele Ioachim nu are corespondent feminin, iar originea lui este evreiască, cu semnificaţia "Dumnezeu a îndreptat“ sau "Dumnezeu a ridicat". În zilele noastre Ioachim este mai rar întâlnit ca nume de botez, fiind mai des întrebuinţat în cazul numelor monahale.
Numele Ana este tot evreiesc (provine de la Hannah), fiind rudă cu masculinul Anania şi având semnificaţia "Dumnezeu a avut milă" sau "Dumnezeu s-a îndurat". De la el s-au format şi nume derivate, ca Aneta si Anca (Ancuţa) ori compuse, ca Mari-Ana, Ana-Maria etc. Şi diminutivele sunt destul de numeroase: Anişoara, Anica, Anita, Anuţa, dar şi - sub influenţă occidentală - Ani sau Anita.
Vă felicităm călduros pe cei care vă aniversaţi astăzi onomastica! Să aveţi parte numai de împliniri, iar viaţa să vă fie o eternă sărbătoare! La Mulţi Ani!
