Sari la conținut
bataia-e-rupt-din-iadul-parintesc

Ce facem când  copilul ne scoate din sărite?

De ce e "rău", "neascultător" sau "obraznic"?

Bătaia te poate face "om"? O palmă sau o urecheală pot rezolva situații limită? Sunt întrebări pe care toți părinții și le-au pus cel puțin o dată.

În România, 63% dintre ei au găsit răspunsul în violență.

Ei bine, violența nu rezolvă niciodată o problemă! Ba chiar se poate întâmpla ca problema să se adâncească!

Avem o prea mare toleranță fațæ de violență?

Când ești obișnuit cu pedeapsa și cu abuzul, nu le mai recunoști ca fiind o problemă!


Domnica Petrovai, psiholog clinician, psihoterapeut cognitiv-comportamental specializat in terapia cuplului și  a familiei, fondator Mind Education Health susține că părinții care folosesc pedeapsa au fost, la rândul lor, pedepsiți când erau mici și acesta este singurul mod în care ei au învățat să rezolve anumite probleme. De asemenea, adulții care spun că pedeapsa i-a format ca oameni trebuie să fie atenți la sănătatea lor emoțională.

În cultura în care noi trăim, ca români, critica, manipularea și controlul, nu sunt recunoscute ca și comportamente abuzive. De multe ori copiiii își justifică părinții sau profesorii care îi critică sau chiar îi agresează: "am meritat"!

Câți dintre adulții din România au avut parte de familii în care părinții au știut și au avut puterea să le ofere afecțiunea, atenția și aprecierea de care au avut nevoie? Câți nu au trăit cu teama de a nu supăra, de a nu dezamăgi, cu teama că nu ești destul de bun pentru părintele tău? Sentimentul acela apăsător că nu îl poți mulțumi, chiar dacă străduința este mare, că nu poți conta prea mult pe nimeni, pentru că, mai devreme sau mai târziu toți te vor dezamăgi?

Exista ieșire din propriul trecut?


Noi, adulții avem nevoie de schimbare. Există adulți care apelează la specialiști crezând că problema este la copil, când, de fapt, problema este la cei mari. Adultul are nevoie de schimbarea care să asigure răspunsul potrivit la nevoile copilului.



Despre răsfăț și pedeapsă

Există totuși convingerea că, fără o anumită doză de severitate, care implică și corecția fizică, copiii devin ræsfațați și incontrolabili: "mi-a dat tata sau mama o palmă din când în când și am ajuns om".


Răsfățul este rezultatul unei educații în care parinții nu l-au învățat  pe copil autocontrolul, autodisciplina, toleranța la frustrare si amânarea recompensei. Asta se întâmple pentru ca ei au problemele lor de autocontrol. Un mediu făræ limite clare, responsabilității si consecințe ale propriului comportament nu ii oferă copilului șansa de a învăța autocontrolul.
Pedeapsa are drept consecinta și pierderea empatiei. Copilului îi va fi greu sau imposibil să fie atent și la emoțiile celuilalt. De aici se generează și comportamente agresive. Când este agresiv copilul exprima un disconfort. El nu nu a învățat să exprime direct ceea ce simte și are nevoie. "Răsfățul" mai apare și când părintele, ca urmare a propriei nevoi de a se simți deosebit, îl laudă exagerat pe copil. Lauda trebuie să vină doar ca urmare a unui efort sau a unor progrese pe care le-a facut copilul. Altfel, va crede că merită un tratament special.


Greu să fii părinte!

Sunt multe momente dificile ca părinte, multe provocări. E necesar efortul personal, grija ca parinte pentru propria persoană, pentru a putea sa răspunzi cu calm, sa nu fi reactiv față de comportamentul copilului. Reactiv, adică să raspunzi cu furie, cu teamă sau pedeapsă.
Comportamentul copilului, bun sau rău, exprimă o nevoie. Poate de atenție. Poate de apreciere, afecțiune sau o teamă, furie sau frică.

În aceste condiții, o pedeapsă nu face decât să transmită copilului că el nu contează, că ceea ce simte el nu conteaza pentru părinte. Autocontrolul se dobàndește, potrivit specialiștilor, complet, doar la 24 de ani. Copilul exprimă indirect, prin comportamente, aceste nevoi.

Pedeapsa NU este o soluție.


Este o formă de respingere și de abandon al copilului. El are atunci mare nevoie de părinte. Are nevoie de alinare și confort emoțional și, după ce este pregătit, problema trebuie rezolvată într-un mod potrivit vârstei și situației.


Când părintele greșește față de copil, pentru că este prea obositi sau stresati, când nu se poate controla și țipă, e necesar să ceară iertare copilului și să facă efortul de a se controla data viitoare. Numai așa un copil are incredere în părintele său.

El nu are nevoie de un parinte perfect, fără greșeală. Dar are nevoie să se simtă iubit și acceptat necondiționat, are nevoie de un părinte în care să aibă încredere și alături de care se simtă în siguranță!

Lector univ. dr. Onelia Pescaru

Comentarii

Ultimă oră