Sari la conținut

Braşoveanca Virginia Itta Marcu, nominalizată la Premiile UNITER

Actriţa braşoveană Virginia Itta Marcu a fost nominalizată de UNITER pentru premiile din acest an, la categoria „Premiul pentru întreaga activitate”.

Ediţia a XIX-a a Galei Premiilor UNITER va avea loc luni, 18 aprilie 2011 şi va fi transmisă în direct de TVR 1. La ediţia din acest an, vor fie acordate diplome de recunoştinţă reprezentanţilor personalului de scenă cu o activitate de peste 30 de ani în instituţiile teatrale de care aparţin.
Pe o singură scenă. Virginia Itta Marcu şi-a dedicat întreaga carieră unei singure scene: cea a Teatrului din Braşov. Aici a jucat, începând cu 1963, în „Vrăjitoarele din Salem” de Arthur Miller, „Luna dezmoşteniţilor” de O’Neill, „O scrisoare pierdută” de I.L. Caragiale, „Troilus şi Cresida” de Shakespeare, „Şantaj” de Ludmila Razumovskaia, „Filumena Marturano” de Eduardo de Filippo, „Portret de criminal” de Mrożek, „Livada de vişini” de Cehov şi multe alte spectacole memorabile. A colaborat cu regizorii: Eugen Mercus, Mircea Marin, Florin Fătulescu, Mircea Cornişteanu, Alexandru Dabija, Alexandru Colpacci, Felix Alexa, Claudiu Goga ş.a. Astăzi, braşovenii o pot vedea pe scena Teatrului „Sică Alexandrescu” în spectacolele: „La Chunga” de Mario Vargas Llosa, regia Cristian Dumitru; „Lapte negru” de Vasili Sigarev, regia Claudiu Goga; „Casa de Evgheni Grişkoveţ”, regia Cristian Juncu, interpretând roluri situate, stilistic, în zone diferite.
O viaţă în teatru. „Viaţa mea toată s-a desfăşurat, practic, în teatru. Dimineaţa repetiţii, seara spectacole. Că am fost aici, că am fost în deplasare, că am fost în turnee, teatrul a fost prezent zilnic. Aşadar, sunt valabile ambele ipostaze. Singurul lucru este să nu confundăm niciodată viaţa personală cu viaţa din teatru. Sunt actori care joacă roluri negative şi care în viaţă sunt nişte oameni minunaţi. Dar că viaţa mea e în teatru, că trăiesc viaţa personală şi teatrul împreună, asta este o realitate. Trebuie să spun cinstit că nici o secundă din viaţa mea, şi acum şi în viitor, şi dacă trăiesc o sută de ani, nu regret că am devenit actriţă. Acesta a fost visul vieţii mele”, declara actriţa într-un interviu acordat scriitorului braşovean Adrian Munteanu.
„Spectacolele noastre sunt mai bune”. În acelaşi interviu, actriţa se arăta supărată pe snobii care vin la piesele de duzină din turneele unor teatre bucureştene. „Din punct de vedere artistic, sunt sub ale noastre cu şapte poşte, dar pe ale noastre nu vin să le vadă. Am văzut odată un spectacol - în tinereţe, eram cu mama - se numea «Donna Diana». Era spectacolul Teatrului Naţional din Bucureşti, de ce să mint. Sala era plină ochi numai de cucoane în blană de vizon. Nu le-am văzut în viaţa mea la spectacolele noastre. Mi-a venit să mă scol şi să spun : doamnelor, de ce nu veniţi să vedeţi spectacolele noastre? De unde ştiti că nu sunt mai bune decât toate încropelile astea venite în turneu, cu blazon de capitală?”, spunea actriţa în interviu.
Premiată şi în 1999. Nu este, însă, prima dată când valoarea Virginei Itta Marcu este recunoscută prin nominalizarea la un Premiu UNITER - cel mai important premiu din spaţiul teatral românesc. În 1999, i s-a decernat Premiul pentru cea mai bună actriţă, pentru rolurile Martha, din spectacolul „Cui i-e frică de Virginia Woolf?” de Edward Albee, regia Mircea Cornișteanu şi Elena Sergheevna, din spectacolul „Şantaj” de Ludmila Razumovskaia, regia Claudiu Goga.

Comentarii

Ultimă oră