Comportamentele agresive au o evoluție lentă, deseori acestea se declanșează după o lungă perioadă de timp. Agresivitatea, în ceea ce îi privește pe copii și tineri, se definește printr-o paletă largă de comportamente, cum ar fi :

• Răspund agresiv adulților când sunt mustrați;

• Se enervează rapid;
• Uneori, argumentele lor sfârșesc in furie;
• Sunt lipsiți de autocontrol;
• Reacționează negativ la critică;
• Sunt incapabili să accepte ideile altora.

 

 

Pe lângă aceste caracteristici, elevii cu tendințe spre comportamente agresive prezintă și o lipsă a controlului asupra dispozițiilor (stărilor) lor, ceea ce îi aduce în conflict cu alți elevi, dar și cu adulții. În situații de conflict, ei nu sunt pregătiți de compromis și răspund necorespunzător reacțiilor egalilor lor. Lipsa lor de cooperare în clasă se transformă în imposibilitatea de a se conforma unei conduite adecvate. Minorii cu acest tip de comportament își pierd interesul pentru școală, iar actele minore de agresivitate cresc.

Violența poate deveni un cerc vicios: elevii care au fost agresați au tendința de a avea puțini prieteni cu care să poată comunica ușor și, adesea, au sentimentul izolării și al singurătății. Acest fapt determină diverse grade de marginalizare, punându-l pe copil într-o ipostază de confruntare personală cu ceilalți, ceea ce împiedică formarea unor deprinderi sociale non-violente. Acești elevi, la rândul lor, au tendința de a-i agresa pe ceilalți

 

Dacă inițial tinerii se angajează in agresiuni minore, în timp acestea se transformă în violență psihică și fizică, care de multe ori iau forma manifestărilor de tip bullying. Bullying reprezintă un comportament repetat și intenționat prin care agresorul își rănește, persecută și intimidează victima prin diferite forme: verbal, emoțional, relațional și fizic.

 

Manipularea, bârfa, constrângerile, criticile, minciunile, zvonurile, satirizarea, comicul exagerat adresat unei persoane sau unui grup de persoane (în clasă, în cancelarie, pe holuri, în curtea şcolii etc.) potrivit diferenţelor pe care aceștia le prezintă (înălţime, greutate, culoarea ochilor, culoarea părului, potenţial de învăţare, rasă, etnie, religie, dizabilitate, tip de familie, nivel de cultură etc.) constituie comportament de tip bullying.

Acest fenomen afectează copiii și adolescenții atât din punct de vedere emoțional, cât și fizic și social. De asemenea, fenomenul are efecte negative atât asupra victimei, cât și asupra agresorului și a celor ce asistă, martorii. Se creează un climat de frică, asprime și lipsă de respect pentru toți cei implicați.

 

Cum poți reacționa dacă ești victimă a acestui tip de comportament ?

  • Ignoră agresorul, care nu te poate umili decât dacă tu crezi că e adevărat ce spune. Cuvintele, gesturile lui spun ceva despre el, despre frustrările lui și nu despre tine.

  • Dă-i replici scurte și mergi mai departe. Amintește-ți: frica ta îi dă putere, deci nu-i arăta frică, dar nici nu sta în prezența lui prea mult ca să te cuprindă frica.

  • Cere sfatul unui coleg, ajutorul unui adult (consilierul școlii, un profesor pe care îl placi, părinții etc.).

  • Fă-ți prieteni în afara școlii, în activitățile tale (ateliere, sport). Astfel vei ști mereu că ai pe cine să te bazezi, că ai cu cine să te distrezi, că sunt oameni care îți sunt alături.

 

Cum gestionezi un comportament insistent de tip bullying ?

 

Dacă cineva continuă să te rănească, chiar dacă tu ai reacționat corect, fără să fii defensiv și să-l provoci, trebuie să ai mare grijă. Uneori avem de-a face cu oameni care vor să ne rănească deși avem cele mai bune intenții față de ei. În astfel de situații spune-i agresorului: „Ar fi mai bine să încetezi, pentru că nu aș vrea să ne creăm probleme.”

 

 

Astfel poate înțelege că e mai bine să nu fie împotriva ta. Dacă va continua, trebuie să faci tot ce poți pentru a-l opri. Față de astfel de oameni trebuie să te protejezi, motiv pentru care e indicat să ceri ajutorul oamenilor de încredere.

Anunță autoritățile și spune-le părinților tăi despre asta. Nu mai este vorba despre o simplă lovitură, ci despre un abuz fizic care trebuie oprit și care poate lua forma unor infracțiuni : loviri sau alte violențe, șantaj, amenințare, etc !

 

 

De asemenea, poți, însoțit de un părinte sau reprezentant legal, să depui plângere penală cu privire la abuzul suferit la cea mai apropiată unitate de poliție!