Veneţenii se vor ruga astăzi Maicii Domnului la vechea mănăstire din pădurea satului, distrusă în urmă cu 254 de ani.
Astăzi 8 septembrie, în zi de Sfântă Marie Mică, începând cu ora 9.00, credincioşii din satele Veneţia de Jos şi Veneţia de Sus participă la Sfânta Liturghie pe amplasamentul uneia dintre cele mai vechi mănăstiri care au existat pe teritoriul Ţării Făgăraşului.
Date oficiale despre mănăstirea de la Veneția există din 1372, când Domnul Munteniei, Vladislav Vlaicu (1364-1372), fiul lui Alexandru Basarab (1352-1364) și nepot al lui Basarab I, întemeietorul Țării Românești, și stră-nepot al lui Negru Vodă, a dăruit printr-un hrisov, în anul 1372, unei rude cu numele Vlad, mai multe comune, printre care și comuna Veneția de Jos, amintind și de Mănăsirea de la Veneția.
Această mănăstire a existat până în anul 1762, când generalul austriac Adolf Bukow, din ordinul împărătesei Maria Tereza, a distrus cu tunurile zidurile bisericii și chiliile. Un monah cu numele Mafteiu a scris o carte cu mâna lui, numită Sbornic, sau Viețile Sfinților, despre aceste întâmplări și a donat-o preotului din satul Bogata, cu numele Vasile.
Preoţii satelor Veneţia de Jos şi Veneţia de Sus au avut ideea de a sluji Sfânta Liturghie cel puţin o dată pe an pe ruinele fostei mănăstiri de la Veneţia, slujbă la care veneţenii din întreaga localitate să participe împreună.
Obiceiul acesta a mai existat în trecut, când preoţii slujitori şi credincioşii de la Veneţia de Sus ieşeau cu mic şi cu mare, cu căruţele, pe Valea Mănăstirii, la locul numit de localnici "La Mănăstire".
De anul acesta veneţenii îşi doresc să pună bazele unei slujiri comune, care să devină tradiţie, la care să participe preoţi şi credincioşi, pe ruinele mănăstirii, iar după oficierea slujbelor toţi cei prezenţi să participe la o petrecere câmpenească, la umbra plăcută a pădurii.
Cei care vor să fie prezenţi la slujbă la Mănăstirea de la Veneţia, trebuie să ştie că accesul se face trecând prin Veneţia de Jos şi apoi spre Veneţia de Sus. La ieşirea din satul Veneţia de Sus şi până la locul mănăstirii drumul este practicabil şi cu maşina, chiar dacă nu este asfalt, şi urmând drumul numai pe direcţia înainte.
