Povestea de viaţă a profesoarei Cornelia Tatu a fost prezentată în cadrul emisiunii "Brasoveni pentru brasoveni" de la MIX2TV. Emisiunea ,,Braşoveni pentru braşoveni” este difuzată pe MIX2TV- vineri – 20:30 şi 22:30, sâmbătă – 19:30 şi duminică – 08:30, 14:00 şi 20:00. Emisiunea poate fi urmărită şi pe internet la adresa www.mixtvbrasov.ro.
„Multe şi frumoase sunt zicerile născute să dea cuvânt sentimentelor pentru dascălii ce ne- au fost icoană de suflet şi lumina pe drum de viaţă. Şi din cele multe ce toate se potrivesc- mănuşă pe braşoveancă de astăzi, am ales una. Cea a lui William Arthur Ward. Cum că profesorul mediocru îţi spune. Cel bun îţi explică. Profesorul foarte bun îţi demonstrează. Dar Profesorul adevărat te inspiră!! Cornelia Tatu este dascălul care şi a risipit flacăra în mii de scântei care la rândul lor au aprins candele şi foc pe vetre. Este unul dintre acei oameni care, odată ce l-ai cunoscut, ţi s-a lipit de suflet. Odată ce l-ai ascultat, nu îl mai poţi uita. Iar dacă l-ai avut profesor, îi porţi urmele!”.
,,Nu poţi încălzi decât dacă arzi. Cât de tare arzi, atât de departe reuşeşti să încălzeşti” spunea la o întâlnire cu mai tinerii săi confraţi în ale psihologiei profesoară Cornelia Tatu. Doamnei psihologiei braşovene îi place să facă apel şi la eseurile scriitorului argentinian Jorge Luis Borges - Are unul preferat „În timp înveţi” - Cu timpul îţi dai seama că fiecare experienţă trăită alături de fiecare fiinţă, nu se va mai repeta niciodată. Cu timpul îţi dai seama că în realitate, cel mai bun nu era viitorul, ci momentul pe care-l trăiai exact în acel moment. După absolvirea Facultăţii de Psihologie în 1962, Cornelia Tatu vine cu repartiţie la Braşov, la Institutul de Pedagogie, care a fuzionat mai apoi cu Politehnica. Au urmat zeci de ani de predat ştiinţă psiho-pedagogiei deopotrivă la studenţi, profesori, dar şi altor categorii sociale care doreau să înveţe cum să se comporte în relaţiile cu cei din jur. Pentru profesorii care nu ştiu cum să ajungă la sufletul copiilor are un sfat. „Fiecare copil are limitele sale, trebuie să ştii să-i ceri un pic mai mult decât poate. Nu exagerat, că l-ai pierdut”, spune Cornelia Tatu. Pe tinerii săi ascultători îi învaţă să ia de la fiecare dascăl ce li se potriveşte mai bine. „Să ia de la fiecare personalitate pe care o întâlneşte ce li se potriveşte, modele să le fie profesorii de valoare”, spune Cornelia Tatu.
• A rămas pe metereze
În vremea în care învăţământul românesc îşi plânge mocnit căderea, multe dintre modele se retrag umile, între cărţi şi gânduri, departe de un tumult care demult nu mai înalţă. Ba duce, tot mai adânc în mocirlă, în impostură, în chici, în beznă de ignoranţă, în răutatea hâdă pe care o naşte lipsa de cultură. Cornelia Tatu nu s-a retras însă niciodată. A rămas pe meterezele unor vremuri de care au fugit mulţi din generaţia ei. Aveau nevoie de ea cei patru copii rămaşi prea repede fără de sprijinul tatălui. Aveau nevoie de ea psihologii nenăscuţi încă ai unui Braşov în care parte de glorie comunistă avuseseră doar studenţii de la Politehnică. În fapt, în anii din urmă ai regimului lui Ceauşescu, psihologia era prohibită. Scormonitorii de suflet şi creier erau indezirabili societăţii care născocise drept model omul nou, multilateral dezvoltat şi în fapt infirm sufleteşte încă din pruncie. Pentru că infirm rămâne omul căruia părinţii şi dascălii nu îi adaugă la învăţăturile şcolii învăţăturile vieţii ! Drag de carte şi de muzică. Drag de pământul frumos pe care suntem atât de puţin timp îngăduiţi la trăire!
• O înfocată iubitoare a naturii
Pentru că este o înfocată iubitoare a naturii, Cornelia Tatu a încercat să le insufle şi celor tineri acest cult pentru apărarea frumuseţilor care ne înconjoară. Ţinea orele uneori afară. Atunci când era elevă mergeau cu profesorii să scuture zăpada de pe brazi, să nu se rupă. La facultate, le-a cerut unor studenţi să iasă în curte să dea zăpadă de pe copăcei şi ei au râs.
Profesoara Cornelia Tatu le mai vorbeşte cu mare drag studenţilor despre răspunsurile la marile întrebări, răspunsuri care se găsesc în cărţi.
Spune că nimic nu poate înlocui cartea, cititul. De la profesorii din facultate a învăţat că o carte trebuie împărţită cu alţii. Mergea în casa unui profesor şi împrumuta ce voia. Aşa a făcut şi ea cu studenţii ei, deşi au fost unii care nu le-au mai adus înapoi. Şi o mai caută pentru ceva tinerii - pentru un sfat şi o vorba caldă atunci când sunt în impas. Vin şi vorbesc cu ea despre viaţa lor, un fel de consiliere fără bani. Şi acum le ştie numele multora dintre foştii ei studenţi . A primit la un moment dat un telefon de la un fost student de acum 20 de ani. Acesta el a plâns la telefon când profa l-a recunoscut. Pe toţi îi ţine minte şi cald îţi e sufletul când peste ani, dăscăliţa îşi aminteşte de tine! Pe tine, cel înfrigurat şi neputicios, care i-ai spus cândva, la ceas trecător de viaţă, o poveste. Şi da, ea a avut dreptate! Nu era, aşa cum credeai tu, atunci, un sfârşit de lume! Era un început de drum! Ştia doamna profesoară asta şi din cărţi, dar mai ales din viaţa ei de poveste!
• Anii comunişti
Îşi aduce aminte cât de greu au fost anii comunişti, când nu avea acces la cărţi de specialitate, când fugea de la un curs la altul şi când urechea securităţii auzea tot. Avea 2 ore la silvicultură, două pe colină, două jos în corpul M, o pauză de două ore şi apoi alte ore în P. A fost turnată la securitate de studenti că la un curs a folosit un limbaj de pokerist. Peste toate trecea, însă, datorită familiei, pentru care a făcut toate sacrificiile posibile.
Despre copii, toţi cu şcoală, unul singur e plecat la Oradea. Toţi sunt în Braşov. Doar ce mică o urmează în carieră didactică. Nu s-a amestecat niciodată în opţiunile lor. Ştia cât de mult a suferit tatăl că nu a fost lăsat să urmeze cariera muzicală. Şi pentru că în familia ei se făcea educaţie muzicală şi pentru că a studiat 7 ani vioara, muzica i-a intrat pentru totdeauna în suflet. Îi spuneau vecinii să mai schimbe muzica - asculta concerte de vioară, Paganini, Bach. Are o colecţie impresionantă de discuri şi una de partituri de muzică românească.
• S-a îndreptat către mediul privat
După revoluţie, s-a îndreptat către mediul privat. A mers la regretatul Sergiul Chiriacescu şi i-a zis că merge la privat, că are nevoie de bani, copiii trebuiau susţinuţi la şcoală. A predat la Drăgan. A urmat marea provocare – a pus pe picioare Facultatea de Psihologie şi Pedagogie a unei universităţi particulare. După un timp, au avut voie să organizeze singuri examenele de licenţă.
Cornelia Tatu, Lumânarea care îi luminează pe alţii
Cornelia Tatu a ştiut a zâmbi şi suspicioşilor şi invidioşilor, copleşiţi de lipsa lor de curaj şi energie şi celor care i-au socotit desprinderea „de la stat” nebunie. I-a poftit la drum pe mulţi dintre colegi. Şi pe ea nimic nu a mai întors-o ! Nici îngrădirile, nici lipsa de material didactic, nici legile vremii , nici scandalurile. Xeroxul a fost baza primelor suporturi de curs! Şi entuziasmul care multiplică prea puţinul, la vremea când şi internetul era încă basm. Cursurile vremii se ţineau în spaţii închiriate, în săli prea reci iarnă ori prea calde vara. Iar acum...e bine! Lucrurile sunt pe făgaş bun şi a venit vremea de mai mult răgaz pentru suflet, de mai mare grijă pentru trup, de mai mult timp cu cei mai dragi! Iubeşte tot ce este clasic şi trainic şi de aceea acasă la ea te simţi că într-un cămin din poveştile copilăriei, încărcat de căldură şi linişte. Pentru că omul, spunea Victor Hugo, nu este un cerc cu un singur centru fix. Este elipsă cu două focare: faptele şi ideile! La faptele şi ideile noastre au aşezat piatră de temelie dascălii noştri. Cornelia Tatu. Dascălul psiholog. Psihologul dascăl. Lumânarea care îi luminează pe alţii, consumându- se pe sine!
