Asemeni sculptorului care însufleţeşte lut, ori metal, ori piatră, chirurgul poartă şi el în tăierea bisturiului scânteie de dumnezeire. Dintre toţi, chirurgul plastic se apropie poate cel mai mult de Dumnezeu, pentru că lucrarea lui are menirea să dea mai mult frumos creaţiei însăşi, între limitele clare ale materiei sale: ţesut şi sânge.
„Un chirurg plastician trebuie să aibă imaginaţie şi simţ geometric, mai ales spaţial, dar şi plăcerea de a construi ca la un lego. Trebuie să refaci din bucăţi, să reconstruieşti. Chirurgia plastică nu înseamnă doar estetică, e artă plastică chirurgicală” – spune doctorul Dan Grigorescu, deopotrivă discipol al lui Pygmalion şi al lui Hippocrate.
În luna ianuarie, a condus echipa care a realizat o operaţie ce a durat şase ore, timp în care a fost replantată mâna unui bărbat din judeţul Covasna, ce avusese un accident la circular. Echipa afost condusă de chirurgul Dan Grigorescu, cel care avea să ştie încă din copilărie că va face medicină.
„Eu mi-am propus să devin medic încă din şcoala generală. Sunt anumite momente în viaţă care îşi pun amprenta. Atunci am fost operat. Am cunoscut un corifeu al chirurgiei pediatrice din Braşov, pe regretatul doctor Ciurumelea, care m-a şi operat şi m-a fascinat atât de mult personalitatea lui şi cei care l-au cunoscut ştiu la ce mă refer, încât mi-am dorit să fiu ca el, deci medic chirurg. Nu m-am gândit la chirurgie plastică decât în momentul în care am înţeles despre ce este vorba, eu am cochetat şi cu alte chirurgii, cu chirurgia toracică la un moment dat, cu ortopedia, însă viaţa te duce către o anumită direcţie şi dacă direcţia respectivă se dovedeşte la sfârşitul vieţii că a fost bună eşti fericit, dacă nu, rămâi cu nostalgii, dar nu este cazul meu, eu sunt foarte fericit.”, ne-a spus Dan Grigorescu, şeful Secţiei de Chirurgie Plastică, Microchirurgie Reconstructivă.
„Norocul este o constantă în viaţa mea”. A intrat la medicină de la prima încercare. „Erau cam nouă – zece pe un loc, evident că pregătirea avea loc încă din timpul liceului, fără discuţie, însă spre fericirea mea, pe vremea când am dat noi examen tocmai fusese introdusă o probă nouă, fizica, respectiv partea de fizică aplicată cu probleme, cu lucruri care nu ţin neapărat de toceală şi atunci s-a făcut diferenţa. Eu am fost foarte fericit. Din nou norocul nu m-a părăsit, vreau să vă spun că norocul este o constantă în viaţa mea, dar un noroc din acesta aplicat, un noroc ce se bazează totuşi pe ceva… ”, ne-a mai spus Dan Grigorescu.
Şi-a făcut stagiatura la Cluj- Napoca şi a lucrat benevol la Catedra de Anatomie a Facultăţii de Medicină. A fost, apoi, repartizat în orăşelul Vlăhiţa din Harghita, iar după revoluţie a profesat în Vama Buzăului. A urmat un concurs naţional, în urma căruia a decis să practice chirurgia la Braşov. Dorind să afle tehnici noi în chirurgia plastică şi reconstructivă, a urmat trei stagii de specializare în Olanda, Elveţia şi America.
"Mica" chirurgie. Chirurgia marilor traumatisme, a defectelor, a malformaţiilor, chirurgia tumorilor de suprafaţă sau de reconstrucţie a sânului - sunt cea mai importantă parte din munca sa. "După traumatisme, după îndepărtări de diverse organe şi aşa mai departe, noi facem reconstrucţii, noi practic reconstruim ceva ce s-a pierdut din cauza bolii, din cauza unei operaţii sau altor situaţii. Sunt mai multe tipuri de operaţii în care elementul de manualitate, de fineţe, este aşa de pregnant, încât o poate face pe o operaţie mult mai importantă sau mai dificilă, o alta care aparent este mai spectaculoasă pentru cei din jur. De multe ori se spunea că în chirurgia plastică se face mică chirurgie, făcându-se o confuzie că de fapt noi facem micro-chirurgia sub lupe măritoare sau chiar la microscop, numai că această chirugie aşa zis mică este într-atât de mică, încât este genetica şi biologia celulară la microscop, deci este mică, dar foarte complexă. Din cauza aceasta, publicul larg reacţionează mult mai pregnant la operaţii, de pildă cea care s-a făcut la noi recent, mă refer la replantarea de antebraţ, care evident că majoritatea manoperelor au fost făcute la microscop, sau în orice caz sub lupe măritoare”, a mai spus Dan Grigorescu.
15.000 de intervenţii. Prima operaţie de o asemenea anvergură a fost făcută de către medicul Grigorescu în 2003. Dar, în decursul carierei, câteva sute au fost complexe.
În total, de când se află la spitalul judeţean, de peste 20 de ani, a avut în jur de 15.000 de intervenţii. Chiar dacă profesia i-a oferit foarte multe provocări şi satisfacţii, Dan Grigorescu nu s-a limitat la acest domeniu. A urmat Dreptul şi un master de profil. Se gândeşte că va face cândva avocatură de malpraxis.
Dan Grigorescu este şi prodecan la Facultatea de Medicină din Braşov. Cu rigoarea ce-l caracterizează, le explică studenţilor de ce este important ca în acest domeniu să înveţi logic şi de ce e necesară prezenţa la cursuri. În timpul liber, medicul Grigorescu se relaxează făcând sport, citind sau surprinzând instantanee cu aparatul de fotografiat.
