Mame, soţii, iubite – femeia, ea este eroina zilei de 8 martie. Această zi este un frumos motiv de a le mulţumi celor mai dragi doamne din viaţa noastră pentru frumuseţea, bunătatea şi pentru iubirea ce ne-o dăruiesc. Ca un omagiu pentru sărbătoarea de astăzi vă dezvăluim o impresionantă poveste de dragoste, care dăinuie de aproape 6 decenii.
Dacă există iubire adevărată, Octav Bjoza a cunoscut-o! S-au îndrăgostit fulgerător pe când el avea 16 ani, iar Carmen Sireteanu, treisprezece. Tânărul Octav care aderase în liceu la un grup anticomunist, a plecat la Iaşi, la facultate, de unde a fost arestat în 1958. Cei doi iubiţi aveau să se revadă după patru ani și patru luni de pușcărie şi muncă grea în lagăre de deportare. Crede că dragostea pentru Carmen l-a ţinut în viaţă, atunci când avea 48 de kilograme şi muncea până leşina. În toate celulele prin care a fost a scris numele fetei. Scrijelea pereţii chiar şi cu unghiile, până îi dădea sângele. După 3 ani de la arestare, într-un pachet de-acasă a primit un semn din partea iubitei de la Braşov. „În pachet era un săpun de faţă pe care îl păstrez şi astăzi. Era un săpun “Carmen”, care purta numele prietenei mele rămase acasă şi era un indiciu că ea mă aşteaptă” spune Octav Bjoza, preşedinte Asociaţia Foştilor Deţinuţi Politic. Era primul semn de la Carmen după 3 ani de la arestare.
„Nu vă puteţi imagina ce forţă psihică şi fizică primeşti în astfel de momente, când vezi că nu ai fost uitat, că nu ai fost părăsit de cei dragi de acasă” spune Bjoza.
În toamna lui ‘61 se afla într-un lagăr de muncă din Deltă . „Ne duceau înconjuraţi cu bâte, de militari, de gardieni înarmaţi, de câini lupi, şi trebuia să mergi în pas alergător spre locul de muncă. Şi la un moment dat vădpe roua dimineţii un buchet de lăcrămioare sălbatice, le-am ascuns în pământ pentru a i le oferi lui Carmen” îşi aminteşte Bjoza.
I-a oferit buchetul iubitei după un an, când a fost eliberat. Şi săpunul Carmen şi lăcrămioarele uscate se află acum expuse la muzeul care aminteşte de chinurile foştilor deţinuţi politic, amenajat la sediul asociaţiei din Piaţa Sfatului. Octav Bjoza îşi mai aminteşte de un gest pe care l-au făcut colegii lui de detenţie, impresionaţi de iubirea puternică pe care o trăia. Din raţia foarte mică pe care o primeau au strâns bucăţele de pâine şi marmeladă şi i-au făcut un tort.
„Au scris pe tort lui Carmen de la Tavi la 20 de ani. Când l-am văzut, mi-au dat lacrimele” spune vădit emoţionat fostul deţinut politic.
A ajuns acasă în vara lui 1962 - Gheorghiu-Dej ordonase amnistierea deţinuţilor politic. La şase luni după eliberare s-a căsătorit cu iubita care l-a aşteptat patru ani şi jumătate şi sunt împreună şi astăzi. Octav Bjoza este mâhnit că nu se mai vobeşte de martirii noştri, dar el încearcă să păstreze vie memoria victimelor ororii comuniste şi organizează întâlniri cu elevii, unde le vorbeşte despre demnitate şi despre iubire adevărată, aşa cum este cea dintre Octav şi Carmen. De fiecare dată, cel puțin zece fete pleacă plângând.
Despre suferinţele trăite de Octav Bjoza în calvarul comunist şi lecţiile de demnitate pe care ni le predă zi de zi vom vorbi pe larg într-o nouă serie a emisiunii Braşoveni pentru braşoveni care va începe în curând la MixTV. Vă vom arăta în lunile următoare oameni speciali care sunt modele pentru noi toţi. Emisiunea "Braşoveni pentru braşoveni" va putea fi urmarita si pe internet aici.