Gheorghe Nuți, printre ultimii lăutari cu ștaif ai Brașovului

Nea Gheorghe Nuți a revenit în țară de câteva zile. Sănătatea l-a făcut să renunțe la banii pe care îi câștiga în Franța.

Povestea lui începe în 28 iunie 1944, când a venit pe lume în comuna Vânători, din Mu­reș, într-o familie de lăutari din moși-strămoși.
„Nici nu știu când am în­ceput să cânt. Am învățat și după ureche, dar și notele, că altfel nu se putea”, începe să-și istorisească viața bătrânul, unul dintre cei mai buni violoniști de la Brașov. Are „șapte clase elementare”, că atâtea erau obligatorii la vreamea aceea, dar spune că a văzut și a trăit mai multe decât mulți „cu carte”.
Primul loc de muncă l-a avut la vârsta de 18 ani. „S-a dat un anunț în 1962 la Filarmonica de la Sibiu, pentru ansamblul folcloric Cindrelul. Dintre toți violoniștii prezenți, am reuşit eu. Aveam salariu 600 de lei, dar jumătate se duceau pe chirie și pe gaz. Acolo nu mă știa nimeni, nu prindeam nicio nuntă. Era greu, așa că după opt luni m-am întors acasă, la Sighișoara. Un an mai târziu, Ansamblul Miorița de la Filarmonica din Brașov a avut un spectacol la noi. Înaintea spectacolului, m-a chemat dirijorul, că m-a văzut cu vioara și m-a pus să cânt. Am cântat vreo 20 de minute, singur, fără acompaniament. După două săptămâni m-am trezit cu o scrisoare: mă che­mau la Brașov să mă angajeze, fără să le cer eu”.
Și la Brașov a stat în gazdă, dar viața îi hărăzăse deja drumul pe care trebuia să-l urmeze. Cu ansamblul de la Fi­larmonica Brașov a avut un spectacol la Vulcan, unde avea să-și cunoască soția.
„Era la vreo două luni de când ajunsesem la Brașov. La plecare, după spectacol, am văzut-o la ieșirea din căminul cultural. Ea a plecat casă, dar eu l-am întrebat pe un băiat unde e și m-a dus acasă la ea. Părinții ei m-or plăcut, iar de atunci nu am mai plecat de la ei”, povestește nea Gheorghe Nuți. Zenovia, soția lui, își amintește și ea cum a fost: „M-am trezit cu el la poartă. Ce era să fac? L-am poftit în casă… După 45 de zile, după ce s-a întors din turneu, ne-am luat. La anul facem nunta de aur, avem 50 de ani de când suntem împreună”.
Au avut patru copii. Unul dintre băieți, și el violonist, „a murit de inimă”, deși fusese operat în Franța. Gina este mediator șco­lar, Ramona este re­cep­ționeră la un hotel din Franța, iar Nicu, saxofonist, a trebuit să se lase de meserie, pentru că are diabet și „nu mai are voie să sufle în instrument”. Bucuria lor este nepoata, Zenovia, care îi calcă bunicului pe urme: este studentă anul I la Fa­cultatea de muzică. Studiază canto și viola.
A cântat alături de cei mai cunoscuți soliști. Gheorghe Nuți a ajuns rapid cel mai bun violonist și a devenit solistul Ansamblului Mio­rița. A cântat cu Ioana Radu, Ion Luican, Achim Nică, Maria Dragomiroiu, Ileana Sărăroiu, iar Irina Loghin și Benone Sinulescu, care au fost an­ga­jați pentru o scurtă perioadă la Brașov, l-au recomandat să facă o înregistrare cu Or­chestra Radio la București.
„Atunci era foarte greu să faci o înregistrare cu Orchestra Radio. Dirijor a fost maestrul Gheorghe Vancu. Acum, oricine are bani, apare la radio și la televizor. Nu mai contează valoarea. Eu am trecut de trei comisii până am făcut înregistrarea…”.
Folcloristul brașovean are o mulțime de melodii culese de el și îi pare rău că nu mai are cui să le cânte în țară. A fost cu ansamblul la concerte și în țară, și în străinătate, unde a câștigat o mulțime de premii. În 1997, a plecat în Franța, unde a cântat în restaurante și la terase muzică de café-concert, dar le cânta și melodii românești, care au fost apreciate.
Folclorul românesc e cu un picior în groapă”. Cea mai mare supărare a bătrânului este că astăzi este promovată non-valoarea.
„Folclorul românesc este cu un picior în groapă, din cauza manelelor. Și oamenii mari, miniștri, ajungă să apară la televizor dansând manele. Majoritatea celor care apar la te­le­vizor nu au valoare. Dacă aș fi muzicolog, aș interzice manelele. Nu e nici muzică ro­mâ­nească, nici țigănească, nici ungurească. Este o amestecătură de turcească și arabă. Muzică țigănească cânt eu și cei de vârsta mea. De aceea vreu ca anul viitor să scot un CD, să vadă lumea care este diferența între muzica adevărată și manele”, spune nea Gheorghe Nuți.
Și mai are un of: este supărat pe statul român că a permis desființarea ansamblurilor folclorice profesioniste, unde se promova cultura autentică.
„Ar trebuie ca filarmonicile să refacă aceste ansambluri. Pe vremuri, când mergeam la Chișinău, se speriau de noi ce buni eram. Acum ne-au luat. Ei ce mai promovează folclorul românesc…”, spune cu amărăciune bătrânul, care s-a întors acasă să-și petreacă restul vieții.