Furată de la Bran de securişti, aceasta a ajuns în pivniţele Muzeului de Istorie. Reginei Maria şi-a dorit ca, după moarte, inima să-i fie separată de trup şi dusă la Balcic. Dorinţa i-a fost respectată însă numai doi ani. În cele din urmă, intervenţia comuniştilor a făcut ca inima să ajungă „piesă” la Muzeul de Istorie din Bucureşti. Acolo stă de aproape 40 de ani, conservată undeva în subsolul clădirii şubrede din Calea Victoriei. Reporterii cotidianului „România Liberă” au încercat să o fotografieze, dar nu au reuşit.
În pivniţă. Inima Reginei este stocată în depozitul de la la subsolul unei clădiri cu risc seismic ridicat şi care nu are şanse să fie renovată şi consolidată complet mai devreme de 2014. Începute în 2002, lucrările de restaurare a muzeului sunt blocate din 2006, rezultând o situaţie în care mare parte din spaţiul de expunere nu poate fi folosit. Din acest motiv, sipetul care a conţinut inima este „uitat” pe un raft de depozit. Nu e o cutie spectaculoasă, iar înfăţişarea simplă aduce alte probleme. Îngrijitorii par mai mult decât neglijenţi cu această piesă, relatează www.romanialibera.ro.
Cutie de pantofi portocalie. La solicitarea reporterilor cotidianului citat de a fotografia sipetul cu pricina, obiectul a fost scos din depozit într-o cutie de pantofi portocalie, marca „Sabatini Italy”. Iar îngrijitoarea care l-a transportat nu a arătat niciun pic de consideraţie. A aşezat sipetul direct pe jos, pe mocheta călcată de toţi vizitatorii. Apoi l-a sucit, l-a deschis, l-a închis la loc şi, în cele din urmă, a luat decizia de a-l pune pe cutia de pantofi, „pentru o poză mai bună”. Însă instantaneul nu a mai avut loc pentru că a intervenit muzeograful Alexandru Arbunescu, aflat de faţă: „Haideţi, nu cred că e nimerit să faceţi asta!”.
Muzeograf enervat. Stânjeneala a durat câteva secunde, după care muzeograful a explicat de ce inima şi caseta mică nu sunt în niciun fel vizibile în muzeul de istorie. „Ar fi o lipsă de respect faţă de Majestatea Sa ca inima să fie expusă în public, ca orice altă curiozitate”. La întrebarea „de ce nu pot să stea la un loc inima şi cele două casete?”, caseta mare fiind expusă, muzeograful şi-a pierdut răbdarea şi a replicat: „Dumneavoastră v-ar conveni să fie expusă inima cuiva din familia dumneavoastră, Doamne fereşte?!”.
Săculeţ băgat în două casete. În testamentul redactat în 1933, Regina Maria îi cerea fiului său, regele Carol al II-lea, îndeplinirea dorinţei ca după moarte inima să-i fie dusă la Balcic şi „aşezată în biserica «Stella Maris», iar trupul să fie dat odihnei la Curtea de Argeş, „lângă iubitul Meu Ferdinand”. În iulie 1938, profesorul dr. Nicolae Minovici a prelevat inima, iar trupul a fost îmbălsămat. Inima a fost formolizată, apoi împachetată în vată cu formol, fiind aşezată într-un săculeţ de catifea, adăpostit într-o casetă de argint cu formă octogonală. Caseta cea mică a fost, la rândul ei, ascunsă într-o alta de argint aurit cu monturi de platină şi pietre preţioase.
Capele gemene. După moartea reginei, inima a fost aşezată în biserica din Cotroceni. În toamnă, a fost transportată la Constanţa şi de aici, pe mare, la Balcic. După pierderea Cadrilaterului, în 1940, sub îngrijirea Principesei Ileana, inima a fost salvată în ultimul moment şi adusă la castelul Bran. La început a fost adăpostită într-o firidă a castelului, apoi în capela „soră” cu cea de la Balcic, construită special în acest scop de Prinţesa Ileana. Până la urmă a fost aşezată într-o capelă săpată în stânca din spatele bisericii. În 1948, Castelul Bran a intrat în proprietatea statului, iar în 1956 a devenit muzeu.
Sacrilegiu. În anul 1968, un grup de activişti comunişti şi ofiţeri de securitate au spart sarcofagul de marmură cu răngile şi au luat casetele ce adăposteau inima. Au sărbătorit după spargerea sarcofagului. Casetele au fost trecute în Tezaurul Istoric al României, iar inima a ajuns în pivniţele Muzeului Naţional de Istorie. Actualul director al Muzeului, Ernest Oberlander Târnoveanu, spune că, în urmă cu aproximativ doi ani, Comisia Naţională a Muzeelor şi Colecţiilor a primit o solicitare din partea Casei Regale de restituire a inimii. Târnoveanu nu ştie de ce lucrurile au fost tărăgănate de atunci.
Probleme tot cu „securitatea”. Organizaţia „Fii şi Prietenii Branului” împreună cu autorităţile din Bran au încercat în 2009 să readucă inima în localitate. „Cei de la Bucureşti ne-au refuzat dintr-un motiv stupid: că nu am putea să asigurăm securitatea piesei”, a declarat pentru www.romanialibera.ro primarul din Bran, Gheorghe Hermeneanu. La fel declară şi Principele Duda care-şi aminteşte că, acum câţiva ani, când Casa Regală şi-a manifestat interesul de a recupera inima, Muzeul de Istorie a oferit acelaşi răspuns „uluitor”: caseta cea mare - unde era plasat micul sipet cu inima - este un obiect preţios, iar securitatea sa nu poate fi asigurată în afara muzeului.
A dispărut inima? Până acum nimeni nu a mai putut vedea inima, existând temeri că, de fapt, aceasta nu mai există. Tot ce ar mai fi rămas sunt cele două casete şi săculeţul tratat special. Descoperirea faptului că Securitatea sau neglijenţa celor în custodia cărora s-a aflat ar fi făcut ca inima să dispară ar produce un scandal fără precedent.
O regină curajoasă. Regina Maria a României s-a nascut la Eastwell Park in Kent. A fost fiica ducelui Alfred de Saxa Coburg si Gotha, cel de al doilea fiu al Reginei Victoria. Mama sa a fost ducesa Maria Alexandrovna, fiica Ţarului Alexandru II al Rusiei. Poporul a supranumit-o „Mama răniţilor”, pentru atitudinea ei curajoasă în spitalele de campanie din timpul Primului Război Mondial. Maria Alexandra Victoria s-a logodit la 16 ani cu Printul Ferdinand de Hohenzollern, succesor al tronului Romaniei. Căsătoria a avut loc la 29 decembrie 1892. În momentul în care fiul său a moştenit tronul, a fost izolată, retragându-se din viaţa publică până la moartea ei. Influenţa ei la Conferinţa de pace de la Paris, a avut un rol major în crearea României Mari.
"Eu nu ştiu ce se întâmplă cu inima şi cu casetele, ştiu doar că trebuie făcută o reparaţie istorică, creştină, morală faţă de Regina Maria. Rămăşiţele pământeşti ale unui om să stea unde le-a dus familia, nu pe un raft de plastic" a declarat Emil Stoian, preşedintele asociaţiei „Fii şi Prietenii Branului”
"Scoaterea inimii din sipetul în care era aşezată, a fost ceva păgân, ce nici sovieticii nu puteau să facă. Inima are o conotaţie nu este doar istorică, ci statală. Regina Maria a încarnat statul român, iar acest stat nu poate fi pus la subsol" a declarat Principele Radu Duda, reprezentantul Casei Regal.
"Ne chinuim de 20 de ani cu restituiri de tot felul. În acest caz, scoaterea unui obiect din gestiunea muzeului, o instituţie publică în fond, poate să dureze de la câteva săptămâni până la câteva luni sau chiar mai mult, lucrurile pot deveni imprevizibile" a explicat Ernest Oberlander Târnoveanu, directorul Muzeului de Istorie
