Pr. prof. dr. Vasile Oltean a publicat în Ziarul Lumina o scrisoare manuscris pe care a adresat-o poetul Mihai Eminescu, internat la Viena, prietenului său Chibici Revneanu. Scrisoarea „un minunat document psihologic“ - după cum aprecia Maiorescu, a fost gasită în Şcheii Braşovului. Titu Maiorescu a trimis scrisoarea la Braşov surorii sale, Emilia Maiorescu (căsătorită Humpel), care deschisese aici un institut francez.
"Dobling 12/24 Ianuarie 1884
Iubite Chibici,
Nu sunt deloc în stare să-mi dau seama de boala cumplită prin care am trecut, nici de modul în care am fost internat aici în ospiciul de alienaţi. Ştiu numai atât că boala intelectuală mi-a trecut, deşi fizic stau îndestul de prost. Sunt slab, rău hrănit şi plin de îngrijire asupra unui viitor care de acum înainte e fără îndoială şi mai nesigur pentru mine decât oricând.
Ceea ce aş dori să ştiu de la tine este dacă cărţile şi lada mea sunt în oarecare siguranţă şi dacă pot spera să le revăd. În ladă trebuie să fi aflând şi ceasornicul pe care l-am scos de la Simţion. Încolo, aş voi să ştiu dacă voi scăpa de aici, unde în adevăr îmi pare că stau fără nici un folos. Tratamentul pare a consta în mâncare puţină şi proastă şi în reclusiune, încolo n-am observat nimic în maniera de a mă trata. Sufăr cumplit, iubite Chibici, de lovitura morală pe care mi-a dat-o boala, o lovitură ireparabilă care va avea influenţă rea asupra întregului rest al vieţii mele, ce voiu avea-o de trăit. Asemenea, nu ştiu nimic asupra poziţiei pe care mi-aţi creat-o în acest institut. Cine plăteşte pentru mine aici şi cine are grijă de mine?" scria Eminescu, de pe patul de spital, prietenului său, menţionează în Ziarul Lumina, pr. prof. dr. Vasile Oltean.
Mai mult Vasile Oltean trece în revistă şi popasurile şi legăturile poetului naţional cu oraşul Braşov, pe care l-a vizitat prima dată la 14 ani când însoţea trupa de teatru Fanny Tardini-Vlădicescu. Eminescu a cunoscut bine şi Biserica „Sfântul Nicolae“ din Schei dar şi obiceiul Junilor despre care scrie şi în poezia „Învia-vor voievozii“, "„Dom regal, cu mândre turle, a lui Neagoe tesaur,/ Pe Mihai ce admirat-ai în zenitul său de aur/ Şi slăvit-ai a lui Radu îndoită biruinţă/ În a doua înviere s-ar putea să n-ai credinţă?// Juni semeţi, cu surle-n frunte şi cu zumzet de cimpoaie/ Scutură din letargie inimile ce se-ndoaie./ Împlini-se-va destinul, când sfărma-vor buzdugane,/ De vătafi şi-armaşi isbite, a cetăţii porţi duşmane…“
Ultimul popas la Brasov al lui Eminescu se datorează braşoveanului Constantin Popazu. În toamna lui 1883, când se declanşează boala marelui poet, doctorul Constantin Popazu se afla la Bucureşti şi, vizitându-l pe Eminescu la Spitalul Caritas al doctorului Şuţu din Bucureşti, constată tratamentul insuficient al bolnavului, cu „cloral, morfină, vezică tare, băi ale membrelor inferioare“ şi propune vărului său Maiorescu să-l interneze în spitalul vienez. In drumul sau spre Viena, Eminescu este aşteptat la Braşov de doctorul Constantin Popazu. La Braşov - după cum mărturiseşte Sextil Puşcariu, invocând mărturiile lui Constantin Popazu - „coborând din tren, făcea odată în aer cu geamantanul său zicând: Trăiască România Unită!“ (Sextil Puşcariu). Citeste integral articolul aici
