Lista antibioticelor naturale

Primele antibiotice, cum ar fi penicilina, erau naturale. Totuşi, ele au fost înlocuite în industria farmaceutică de produse de sinteză.
În zilele noastre, se cunosc o serie de bacterii rezistente la antibiotice. De unde vine această faimoasă rezistenţă la antibiotice?
Antibioticul, agresând bacteria, crează un stres, care bulversează ADN-ul bacteriei. Din această cauză apar mutaţii care o fac să devină rezistentă. Dar, contrar a ceea ce se crede, nu totdeauna antibioticul crează rezistenţa. La bacterii se produc mutaţii genetice, ca în orice organism viu. Bacteriile astfel modificate se multiplică în ciuda antibioticului. Mutaţiile genetice pot, de asemenea, să fie transmise şi altor bacterii. Rolul negativ al antibioticului este acela de a selecţiona bacteriile rezistente. Totuşi, acest fenomen este mai diminuat în cazul antibioticelor naturale.
Utilizarea antibioticelor naturale permite deci împiedicarea producţiei de bacterii rezistente şi de asemenea, ne permite să nu devenim purtătorii germenilor rezistenţi pe care să-i transmitem altora, mai ales persoanelor fragile.
Antibioticele naturale sunt de asemenea uneori antivirale. De exemplu, uleiul esenţial de sâmburi de grapepfruit este antiviral, antibacterian şi antifungic. Antibioticele naturale pot fi găsite în alimente sau în produse mai concentrate.
1. Mierea. După un studiu german, mierea este mai eficace decât anumite antibiotice de sinteză pentru tratarea rănilor.
2. Vinul. Poate distruge bacteria E.Coli şi Salmonella conţinute din carne. Eficacitatea sa se explică prin aciditatea lui, vinul alb fiind mai acid şi deci mai eficace decât vinul roşu.
3. Uleiurile esenţiale. De exemplu, uleiul esenţial de busuioc se poate folosi ca tratament în cazul otitei acute. Uleiul penetrează ţesuturile aparatului auditiv şi acţionează direct asupra focarului de infecţie.
4. Usturoiul. Principalul component activ al usturoiului este alicina, substanţă cu un puternic efect antibiotic. Acest compus rezultă în urma acţiunii unei enzime -alinaza- asupra alinei din compoziţia plantei. De asemenea este demn de remarcat şi conţinutul apreciabil de seleniu.
5. Ceapa. Conţine multe vitamine şi săruri minerale, mai ales potasiu, calciu, seleniu şi sulf. O dietă bogată în ceapă împiedică dezvoltarea bacteriilor.
6. Hreanul. Rădăcina de hrean conţine vitaminele B şi C, minerale - calciu, fier, magneziu şi potasiu - şi substanţe antibacteriene. Siropul de hrean tratează bronşita, răceala, tusea şi sinuzita.
Acestea sunt doar câteva exemple de antibiotice naturale dar mai există multe altele. Ele sunt la îndemâna noastră şi le putem introduce în hrana noastră de zi cu zi.