Rozătoarele s-au trezit din hibernare şi se răsfață la soare, sub ochii turiştilor!

   Turiştii care vizitează Parcul Naţional Retezat au ocazia să întâlnească o mulţime de marmote.Cele mai multe pot fi văzute în jurul Lacului Bucura, la peste 2.000 de metri altitudine. Micile rozătoare s-au trezit destul de târziu din hibernarea de peste iarnă (ținând cont că în zonă temperaturile au fost până nu demult destul de scăzute), iar acum se bucură de soare.

  Turiştii care ajung în zona lacurilor glaciare au deseori ocazia să vadă marmotele aşezate pe stâncile încălzite de soare.

  Lucian Ignat, un hunedorean pasionat de expediţii pe munte, a realizat o serie de fotografii care înfăţişează câteva dintre marmotele care stăpânesc vresanţii din jurul Lacului Bucura.

 „Îşi au vizuinile printre bolovani de munte, la peste 2000 de metri. Acolo traiesc şi se ascund, iar ziua ies pe vârfurile bolovanilor încălziţi de soare şi se uita în larg. Cum văd oameni apropiindu-se, scot un sunet de alarmă şi se adăpostesc. Sunt grase, frumoase şi haioase”, spune Lucian Ignat.

   Potrivit estimărilor, câteva mii de marmote trăiesc în Retezat. Sunt apariţii plăcute pentru turişti, datorită comportamentului lor interesant, însă cel mai adesea pot fi văzute doar în timpul verii. Primele familii de rozătoare cenuşii au fost aduse în Retezat în urmă cu patru decenii, în anii '70.

  „În anul 1973, o echipă de la Comisia Monumentelor Naturii din cadrul Academiei Române a introdus 20 de exemplare de marmotă alpină provenită din Alpii Austrieci. Marmotele au fost eliberate în căldarea lacului Gemenele, iar în prezent se pot întâlni in toate văile şi căldările glaciare de sub Şaua Custurii până în căldarea lacului Zănoaga. Nu se cunoaşte încă impactul pe care aceste rozătoare mari, neindigene, îl au asupra vegetaţiei şi solului”, informează reprezentanţii Parcului Naţional Retezat.

  Marmotele sunt rozătoare de talie relativ mare (30-60 cm lungime şi o greutate de 3-7,5 kg), cu corp greoi, membre scurte, coada uşor comprimată şi acoperită de peri lungi. Au un cap masiv, urechile mici şi rotunjite. Grosimea blănii lor este influenţată de condiţiile climatice, iar culoarea variază după specie, de la cafeniu-gălbui, la cafeniu-roşcat sau cafeniu închis pe spate şi flancuri. Trăiesc în zone alpine, în colonii stabile sau solitar şi sunt foarte legate de locul de trai şi nu se depărtează mult de vizuini. Timp de aparoape şase luni pe an, ele hibernează.



        Rezervaţia Naturală a Retezatului are o faună bogată, diversă, care cuprinde peste 50 de specii de mamifere. Cele mai multe trăiesc în zone mai puţin explorate de oameni.

    „Parcul oferă condiţii pentru supravieţuirea celor mai importante dintre carnivorele mari europene: lupul Canis lupus, ursul Ursus arctos şi râsul Lynx lynx. De asemenea se întâlnesc în parc ierbivore mari cum sunt capra neagră Rupicapra rupicapra, cerbul Cervus elaphus şi căpriorul Capreolus capreolus. Carnivorele de mai mici dimensiuni cum sunt pisica sălbatică Felis silvestris şi mustelidele găsesc în diversele habitate ale parcului micromamifere care le asigură o parte din hrană”, informează administraţia Parcul Naţional Retezat.

  Peşterile din Retezatul Calcaros sunt folosite de urşi pe timpul iernii, iar liliecii găsesc aici condiţii bune pentru hibernare sau retragere în timpul zilelor de vară.

  „În Parc au fost identificate 13 specii de lilieci printre care Rhinolophus ferrumequinum, Vespertilio murinus şi Pipistrellus pygmaeus. Vidrele Lutra lutra pot fi întâlnite pe unele râuri ale Retezatului folosind resursele bogate în peşte”, completează reprezentanţii rezervaţiei.