S-a născut în judeţul Sibiu, lângă munţii Făgăraş, iar până la 14 ani a crescut la tară. O bunica era moaşă şi a avut contact cu medicina din primii ani. Îi plăceau foarte mult animalele şi primele planuri pentru facultate erau pentru medicină veterinară. Având profesori foarte buni în liceu a putut să dea admitere la medicină, la Cluj Napoca. În facultate a fost atras de anatomie şi din anul doi şi-a ales lucrarea de licenţă la care a lucrat până în ultima săptămână înainte de susţinere. Toate vacantele şi le petrecea în sala de operaţie. A lucrat 5 ani lângă profesorul Lascăr şi a făcut şi chirurgia adulţilor şi a copiilor. A participat la operaţia celebră a extirpării tumorii gigant a Lucicăi Bunghez.
O zi obişnuită a medicului Marcel Albean - consultaţii, controale ale micuţilor operaţi, programări pentru alte intervenţii. Urmează apoi câteva ore în sala de operaţii. Într-o rezervă se afla o mamă cu micuţul ei de trei luni. Venise din Mureş fiindcă aflase că la Braşov poate fi reparată malformaţia de la buză cu care se născuse copilul. Marcel Albean a început să opereze aceste malformaţii încă din 1994, când a venit la Spitalul de copii o echipă de chirurgi englezi. „Se operează de la 3 luni, la 18 ani fără să fie reparat complet. Operaţiile sunt în funcţie de gradul malformaţiei, pentru că sunt malformaţii simple. Unele sunt numai buza sau poate fi buza despicată în două locuri şi atunci este mult mai complicat sau sunt care au şi cerul gurii şi arcada dentară. Şi atunci se face în etape, la trei luni buza, pe măsură ce copilul creşte, la un an şi ceva, cerul gurii. Noi suntem o echipă complexă, ORL-ist, oftalmolog, logoped, deci contează fiecare corecţie pe rând”, ne-a spus Marcel Albean. Echipa de la Braşov s-a specializat în Anglia, dar colegii din străinătate vin în continuare la Spitalul de copii şi operează împreună cu medicii noştri.
• Chirurgia plastică de copii
Pacienţii cu arsuri sunt foarte des întâlniţi în secţia de chirurgie plastică şi reconstructivă. Pentru a trece mai uşor peste trauma spitalizării, copiii sunt atraşi în diverse jocuri. Chirurgia traumatismelor mâinii este o altă parte importantă a muncii doctorului Albean. Îşi duce aminte cât de greu lucra în primii ani de spital, dar este fericit că acum are o sală de operaţii dotată modern. Multe dintre instrumente au fost cumpărate de către diverşi sponsori. Singurul care operează în secţia de chirurgie plastică şi reconstructivă a spitalului de copii este medicul Albean. „Au fost de-a lungul timpului, s-au perindat mulţi colegi, dar nu prea sunt interesaţi de chirurgia plastică de copii. În primul rând chirurgia plastică de copii nu este nicăieri în lume ca şi specialitate. Suntem chirurgi plasticieni, specializarea am făcut-o pe adulţi. Chirurgia plastică pentru copii este un segment cam până în 20% din chirurgia mare plastică. Colegii dacă nu sunt obişnuiţi cu patologia copilului preferă adulţii, temporar stau în acest segment, însă responsabilitatea este foarte mare la copii”, explică Marcel Albean.
• Ar fi vrut să se facă medic veterinar
În copilărie ar fi vrut să se facă medic veterinar, pentru că a trăit 14 ani la ţară şi iubea animalele. Materiile predate foarte serios de profesorii din liceu l-au ajutat să intre însă la medicină. „Am avut norocul să am nişte dascăli deosebiţi. O pregătire foarte bună făcută în anii aceia te ajută foarte mult. Aveai în plus un mare avantaj, e groaznic cum văd în ziua de azi cum se schimbă manualele, programa. Deci dacă ştiai în liceu că îşi doreşti să faci ceva anume, ştiai programa, învăţai materia, totul era să te pui pe carte şi era aprope imposibil să nu reuşeşti”, mai spus Marcel Albean.În puţinul timp care îi rămâne după spital şi orele de la cabinetul privat citeşte foarte mult. Literatură de specialitate, îndeosebi.Îi este dor de satul copilăriei pe care-l vizitează atunci când are ceva timp liber.
Ca mai toţi medicii români, gândul de a se stabili într-o ţară din occident l-a frâmântat şi pe el. „Pe toţi medicii mai ales la vârsta tinereţii ne tenta treaba asta, eu am avut însă un traseu şi satisfacţii profesionale extraordinare aici în România. Tentaţia exista. Eu nu am fost un om care să mânuiască foarte bine limbile străine. Sigur, contează şi veniturile”, spune medicul Albean.Crede că medicii români aleg străinătatea nu doar din cauza salariilor mici din ţara noastră. „La noi efortul este foarte mare pentru că suntem foarte puţini. Pe zi ce trece numărul medicilor este tot mai mic, personalul mediu tot aşa, tot mai puţin, încărcătura este tot mai mare. Lumea a evoluat, deci pretenţiile populaţiei sunt tot mai mari. În calitatea de medic atunci când mergi într-o clinică dincolo şi vezi toate lucrurile aşezate, toate puse la punct... De exemplu, în Anglia după trei zile petrecute la ei aveam impresia că m-am născut acolo şi atunci te întrebi de ce să te mai întorci înapoi. Dar doctorul Albean s-a întors acasă şi nu a făcut rău.
• Sortit să fie fruntaş oriunde în lume
A fost să fie ca Marcel Albean să se întoarcă acasă... să nu se piardă dintre ai lui... să rămână, ca în zicerea aceea românească, în satul lui, fruntaş! Prea modest, nu spune, asemeni nouă, că era sortit să fie fruntaş oriunde în lumea largă. Oriunde, într-o lume normală. O lume care asează valorile acolo unde le este locul. Care ştie să preţuiască şi mintea şi munca şi dăruirea. Care ştie că fără pasiune, nu poţi aprinde scânteia care aprinde focul! Focul care încălzeşte, fără să ardă! Focul care aduce lumina, fără să orbească! Focul care da viaţă!
