Statuia lui Andrei Şaguna din faţa liceului care poartă numele mitropolitului, cea a lui Iacob Mureşanu, de la Şcoala 6 din Livada Poştei, bustul lui Avram Iancu, din faţa uzinei Metrom - toate au acelaşi creator - sculptorul Nicolae Daicu. Şi lista ar putea continua cu încă 15 monumente publice, 300 de lucrări în muzee de artă din ţară şi străinătate, precum şi în colecţii particulare de pe toate continentele.
A fost protagonistul multor expoziţii personale şi de grup, în ţară şi peste hotare, în tari precum Franţa, Luxemburg, Danemarca şi Japonia. Multă trudă artistică şi fizică. „E mai mult decât o profesie, e o credinţă din aceasta pusă până la ultima suflare. Condiţia fizică e importantă la sculptură. Şi dacă le împleteşti pe astea mergi înainte”, mărturiseşte Nicolae Daicu.
• A terminat Liceul de Arte la Braşov
După ce a terminat liceul de Arte la Braşov, în 1971, s-a hotărât să se îndrepte către sculptură. A luat drumul Clujului, pentru a urma Institutul de Arte Plastice şi Decorative şi, s-a pus pe treabă. Prima expoziţie a avut-o în timpul studenţiei.
„În anul trei deje aveam lucrări transpuse în metal cât toată secţia de sculptură. Lucram şi noaptea. Îl mituiam pe portar cu un sfert de ţuică de mere şi mă lăsa să lucrez noaptea în atelier”, îşi aminteşte artistul.Ar fi vrut să iasă la evenimente artistice în străinătate, dar nu era lăsat de puternicii zilei.
• Tehnica cerii pierdute
Nicolae Daicu a descoperit încă de pe vremea studenţiei tehnica cerii pierdute. Este o metodă prin care materialul păstrează mai vie amprenta creatorului, spre deosebire de modurile tradiţionale de sculptură. Prin ceara pierdută poţi obţine o piesă cu fidelitate mare de suprafaţă. Dacă reuşeşti să găseşti calea, atunci rămâi cineva, dacă nu, societatea te lasă uitării, declara acum ceva vreme Nicolae Daicu. Şi a reuşit. Lucrările semnate de el au fost căuate încă din prima parte a careriei artistului. „Au venit şi achiziţiile. Ţin minte că aşa mi-am luat şi prima maşină, o maşină second-hand. Până în 89 am făcut plastică mică, deci lucrări de mici dimensiuni şi am ajuns la o mie de lei atunci centimetrul pe înălţime. Am un portret pe care l-am făcut în ceramică, teracotă, era preţul unei Dacii, lucru care nu este de condamnat”, ne-a spus Nicolae Daicu. O mare parte din banii strânşi i-a investit în construcţia unui atelier foarte mare pe care l-a dotat cu instrumentele necesare.
• Zece ani la conducerea Uniunii Artiştilor Plastici din Braşov
Nicolae Daicu conduce de 10 ani Uniunea Artiştilor Plastici din Braşov. Înfiinţată în 1946 de către un grup de artişti braşoveni, a fost prima organizare de acest fel din ţară. La început sub forma unui sindicat al artelor frumoase, iar apoi, în urma unui decret semnat de I.C. Parhon, sindicatele artelor frumoase se transformau, în 1949, în uniuni de creaţie. A fost o perioadă foarte bună pentru toate atelierele. Obligaţiile către partid se echilibrau cu plăcerile artistice personale. Era artă pentru artă, cea făcută de artist pentru el, şi artă pentru regimul politic. Totuşi, în acea perioadă s-au afirmat câteva nume cum ar fi Mattis Teutsch, Dinu Vasiu, descendent dintr-o familie de pictori de renume, Zina Blănuţă – eleva lui Nicolae Tonitza. După 89, chiciurile ne-au invadat în toate zonele artistice.
• Tot mai puţini cei care cumpără artă
În aceste vremuri dificile, din cauza crizei financiare, sunt tot mai puţini cei care cumpără artă. Persoanele care achiziţionează picturi sau sculpturi pot fi numărate pe degete. Câţiva doctori, câţiva avocaţi. Azi, puţini mai sunt artiştii care trăiesc din vânzarea lucrărilor.Totuşi, de multe ori, în lipsa fondurilor, Uniunea artiştilor plastici are 25 de expoziţii pe an.A manifestat o pasiune deosebită pentru imortalizarea vârstelor omeneşti, începând cu puritatea chipurilor infantile, (Brutus, Adi, Mihaela, Premiantul), prospeţimea tinereţii (Prietenie, Fascinaţie, Rodica ) cu vitalitatea maturităţii (Avram Iancu, Erou) şi gravitatea senectuţii (Lucian Blaga, Octavian Goga, Negru Vodă).
• 18 lucrări monumentale în mai multe localităţi din ţară
Are 18 lucrări monumentale în mai multe localităţi din ţară, una fiind cea a lui Andrei Şaguna din faţa colegiului ce poartă numele mitropolitului, cea a lui Ioan Popazu din holul colegiului sau bustul lui Iacob Mureşanu de la Şcoala 6.O altă lucrare esteColoana timpului , înaltă de 8 metri, amplasată la Prejmer, unde în 1994, a fost organizată o tabără de creaţie. Un alt monument reprezentativ este cel a lui Avram Iancu din faţa uzinei Metrom. O altă statuie a crăişorului a fost donată de către sculptor comunităţii din Câmpeni.
• Arta trebuie să educe
Ziua de 25 aprilie 2005, când în capitala Luxemburgului a avut loc semnarea Tratatului de aderare a României la Uniunea Europeană, a fost una cu totul specială pentru sculptorul Nicolae Daicu. Artistul braşovean şi-a expus unele dintre cele mai reprezentative lucrări. Una dintre sculpturi, un bust al lui Mihai Eminescu, a fost dăruită de artistul braşovean organizatorilor expoziţiei. De altfel, este şi rudă cu marele poet, bunicul său fiind văr cu Eminescu. Şi copii lui Nicolae Daicu, au preocupari artistice - Ioana este pictoriţă şi arhitectă, iar Daniel este sculptor, fiind absolvent al Facultatii de Arte din Timisoara. Nicolae Daicu este şi profesor la Liceul de Arte Plastice. Brasoveanul crede că arta trebuie să educe, şi nu abandonează ideea că tinerii au nevoie de frumos pentru a se forma ca oameni integri.
