Senatorul  PDL Sorina Plăcintă a ţinut să clarifice personal de ce a izbucnit în plâns într-o discuţie cu Elena Udrea, chiar în ziua votării moţiunii.

"Sunt om. Nu există politicieni-roboți, nici oameni de afaceri roboţi şi nici mame robor. Suntem oameni şi există momente în viaţă când simţi că nu mai poţi, că nimic nu are rost şi că, uneori, e chiar mai bine să pui un punct, să tragi o linie şi să recunoşti că te afli la capătul puterilor. Într-o zi atât de tensionată ca aceea, eu asta am simţit. Nu am să neg niciodată că îl apreciez pe Mihai Răzvan Ungureanu pentru ceea ce a încercat să facă. Cred însă că mandatul lui a venit cumva şi prea devreme şi prea târziu. Noi, PDL-ul, am uitat, prinşi în vâltoarea guvernării, că suntem o echipă. Pentru că am fost.  (...)  Această luptă politică acerbă şi fără rost, de a cărei vină nici măcar nu mai contează cine este resposabil, ameninţa să ne ducă pe un drum primejdios. Am simţit asta în profunzime şi am resimţit momentul ca pe o mare decepţie personală, căci nu sunt oarbă. La discuţia cu Elena Udrea  am cedat. Emoţional. 
(...) În spaţiul public am înghiţit prea mult şi nimeni din echipa mea n-a ieşit să spună, domnilor, eu o cunosc pe femeia aceasta, îi cunosc familia şi ştiu ce fel de om e. Nu. Nimeni. Din momentul în care Andrei a fost împuşcat şi apoi acuzat el însuşi de tentativă de omor (despre paradoxul şi absurditatea acestei poveşti, inflamata de multă lume necuviincioasă, voi vorbi la timpul potrivit), pe profilul emoţionant al băiatului de bani gata, derbedeu şi rebel, eu am devenit paria partidului, bună doar de muncă pe uşa din dos. Comentatori fără valoare, dar cu voce puternică, m-au făcut urâtă, hoaţă, mamă denaturată (şi nu vorbesc decât despre lucrurile pe care le suporta hârtia), etc.

(...) Am fost acuzată că m-am îmbogăţit de pe urmă politicii, ori eu am pierdut enorm de când am intrat în această aventură a vieţii mele. M-am simţit singură, izolată şi pe nedrept acuzată. Eu, când am plecat de la minister, am plecat în lacrimile sportivilor mari şi ai şefilor de federaţii. Nu ştiu câţi miniştri au primit scrisori comune şi publice de regret din partea celor ale căror probleme le-au gestionat. Cariera este vremelnică întotdeauna. Familia este durabilă. Mă gândesc la familie, mă gândesc la ţară, mă gândesc să ne dea Dumnezeu gândul cel bun. Nu ştiu ce voi face în continuare. Dar mi-am adus aminte de lucrurile importante. Asta e. Şi pentru că astăzi (n.r. marți) sărbătorim muncă, asta fac şi eu, la asta trebuie să ne întoarcem toţi", a scris pe blogul personal Sorina Plăcintă.



Nici un comentariu la articolul "Plăcintă spune de ce a plâns la moţiune"
Posteaza un comentariu

Nume

Comentariu

some error text here