Georgeta, regretata soţie a antrenorului Cornel Ţălnar, a fost un artist pasionat care a preferat să rămână în anonimat. Lucrările sale sunt expuse, până la finalul lunii ianuarie 2019, la Centrul de Agrement şi Divertisment din Poiana Braşov
Fostul antrenor al lui FC Braşov, Cornel Ţălnar, a vernisat în pragul Crăciunului o expoziţie cu aproape 100 de litografii după lucrări ale regretatei sale soţii, Georgeta.
La un an şi jumătate de la trecerea acesteia în nefiinţă, la Centrul de Agrement şi Divertisment din Poiana Braşov pot fi admirate tablouri cu animale, peisaje, portrete, autoportrete şi chiar o icoană pe sticlă, picturi în acuarelă, ulei, cărbune, creion, pix, dar şi într-una din tehnicile inovatoare, în cafea.
„Eu ştiam că pictează, încă de când am cunoscut-o. Dar am văzut-o foarte rar făcând asta, de-a lungul timpului. Vorbim despre un domeniu care, clar, mi-e străin. E o zi specială pentru familia noastră, în pragul marii sărbători a Crăciunului. Într-un cadru mirific, dăm publicului larg ocazia să-i admire talentul. A fost o mamă şi o soţie model şi şi-a neglijat acest har. Are lucrări mai vesele, mai triste, de o complexitate profundă, care exprimă clar trăirile ei. Îi mulţumesc şi acum pentru tot ceea ce a făcut pentru noi!”, a spus antrenorul, la vernisajul expoziţiei cu vânzare care va fi deschisă publicului până la finalul lunii ianuarie.
Litografiile expuse la Centrul de Agrement şi Divertisment din Poiana Braşov exprimă emoţie, mister, iar fiecare dintre ele ascunde o altă poveste. Până în prezent, familia i-a găsit peste 500 de lucrări şi îşi doreşte, în timp, să le scoată la iveală pe majoritatea dintre ele.
„Ne dorim, într-un fel, să reparăm «tăcerea» ei de atâtea decenii. O simţim foarte aproape de noi în fiecare lucrare, dar şi în fiecare demers al nostru. A fost un om de excepţie şi un artist minunat. A lăsat în urmă «Culorile sufletului său», de care noi suntem foarte mândri. Doamna Mihaela Berceanu şi gazdele noastre din Poiană ne-au ajutat enorm pentru ca noi să facem acest lucru în memoria mamei mele. Din poveşti ştiu că a desenat de micuţă, dar părinţii nu au încurajat-o. În liceu a devenit graficianul revistei. Tata era mult plecat, iar ea era modestă. Nu voia să iasă în faţă. Când venea din cantonament, ascundea lucrările”, precizează şi Sendy, unul dintre cei trei copii ai familei Ţălnar.
Talentul Georgetei a fost apreciat şi de preşedintele Federaţiei Mondiale de Artă Zervas Art Clubs, care a invitat-o pe Georgeta Ţălnar la Simpozionul International de Artă din Grecia, la Salonic, sub egida UNESCO, unde s-a aflat cu doar cinci luni înaintea decesului. „A fost împinsă de noi de la spate să răspundă invitaţiei şi a fost foarte apreciată acolo”, a mai spus fiica lui Cornel şi a Gorgetei, care a amintit iubitorilor de artă prezenţi la vernisaj şi cele două motto-uri ale mamei sale: „Viaţa este minunată, indiferent ce obstacole ne apar în cale!” şi „Nu duci cu tine decât ceea ce dăruieşti!”.
