Ramas bun, Elena Cristian

Cu lacrimi și flori, dar mai ales în gând și rugăciune, pentru Elena Cristian, fosta noastră colegă.Așa ne-am unit aseară, dincolo de timp și de timpurile care ne-au adunat întru aceeași frumoasă menire: de jurnalist. De a aduce, prin voce, imagine sau condei, lumea mai aproape de lume.Alături de cei care- au venit la sediul Mix, din strada Olteț, mii de oameni, mulți dintre cei care nu au cunoscut-o, doar au ascultat-o, au trimis gânduri bune și au așternut mesaje de suflet care vor ajunge cânda la micuțul pe care Elena l-a lăsat în urmă.Și dacă ele nu-i pot șterge lacrima și nu-i pot stinge durerea, sigur îl vor face foarte mândru de mama lui.Elena Cristian și-a încheiat trecerea meteorica pe pământ așa cum a trăit: modest, discret și demn.Prea modest poate, la toate cele ce le lasă în urmă .Cele mai importante producții, campanii și documentare ale Brașovului nu-i poarta doar numele pe generice ci și întregul ei suflet.Mintea limpede și luminată și talentul uriaș care ar fi deschis orice redacție din lume. Elena a ales însă sa rămână la Brasov: pentru tinerii jurnaliști pe care i-a format (și mulți foști studenți au ținut să-i mulțumească), pentru oamenii necăjiți ai Brașovului cărora s-a dedicat, și pentru mințile luminate ale timpului nostru, asupra cărora alții nu s-au aplecat, pentru ca valoarea și cultura nu mai fac audiențe în lumea în care trăim.Dincolo de locurile în care ne-a dus viața, dincolo de timp sau de întămplări de viață, jurnaliștii de altădată s-au întors în clădirea în care au trăit atâtea bucurii, momente magice sau momente triste. Au urcat, pe drum de lumina în sala noastră de ședința. In capul mesei, acolo unde nu a stat de fapt niciodată, ne-a așteptat Elena, zâmbind, pentru cel mai trist bun rămas."Plângeți puțin și rugați-vă mult!"  ne-a îndemnat preotul.Iar noi am plecat cu învățătura, cu Tristețea că suntem atât de vremelnici și cu ceva din Elena noastră. Din lumina ei!