Mouse-ul este o invenție care a adus multe beneficii universului computerelor moderne. Un mic obiect care ne ajută să navigăm mai ușor prin calculator și să mânuim mult mai facil datele. Mouse-ul a devenit un accesoriu periferic indispensabil, fiecare computer având câte unul.
 
     Istoria inventării mouse-ului este relativ recentă, dar foarte bogată.

    Mouse-ul este unul din cele mai importante dispozitive periferice de introdus comenzi ale computerului modern, devenind un obiect „hardware” standard pentru orice computer. Mouse-ul este modelat după forma mâinii pentru a putea fi folosit cu ușurință și este, de obicei, echipat cu unul sau mai multe butoane. Informația preluată de partea inferioară a mouse-ului este digitalizată și transmisă computerului. Mișcarea bidimensională (2D) a mouse-ului este transpusă tot în mișcare 2D pe ecranul computerului cu ajutorul unui cursor identificator-indicator grafic.

  Denumirea de „maus” provine de la cuvantul englez „mouse” care înseamnă șoarece. A fost numit astfel datorită formei sale asemănătoare unui șoricel. Cablul de legătură, inițial orientat în partea opusă (spre utilizator), a accentuat asemănarea.

    Un dispozitiv de indicare bazat pe aceleași principii este „trackball-ul”.

   A fost inventat în anul 1946 ca și un sistem de navigare radar de către Ralph Benjamin pentru Marina Roială Britanică. Proiectul lui Benjamin folosea computere analogice pentru a calcula pozițiile viitoare ale aeronavelor luate în țintă. Utilizatorii ofereau anumite puncte de informație computerului cu ajutorul unei manete (joystick), dar Benjamin a considerat că este mai elegant ca informația să se introducă folosind un „trackball”. Deși a fost brevetat în 1947, s-a construit un singur prototip și a fost ținut secret.

    Tom Cranston, Fred Longstaff și Kenyon Taylor au luat parte la inventarea unui alt model de „trackball” în anul 1952. Aceștia au construit un „trackball” pentru Marina Roială Canadiană având același concept ca și Ralph Benjamin, dar foloseau computere digitale pentru a calcula pozițiile și trimiteau datele rezultate și altor nave aflate în misiune folosind unde radio. Acest proiect nu a fost brevetat deoarece era un proiect militar secret.

    Inventatorul mouse-ului modern a fost Douglas Engelbart. Acesta, împreună cu inginerul-șef Bill English, au creat primul prototip de mouse în anul 1963 la Institutul de Cercetare Stanford (astăzi SRI International). În acele vremuri, Engelbart nu a primit nici un merit pentru invenție, angajatorul său deținând brevetul care a expirat înainte ca mouse-ul să fie folosit pentru computerele personale.

   Inventatorul nu s-a lăsat, a insistat. Iar pe 17 noiembrie 1970, Douglas Engelbart a primit un brevet pentru „Indicatorul de Poziție X-Y pentru un Sistem de Afișare” (așa cum s-a numit pentru prima dată mouse-ul) . La acel timp inventatorul a considerat că utilizatorul va ține permanent mouse-ul cu o mână, iar cealaltă mână o folosea pentru a scrie pe o tastatură cu doar cinci butoane.

   Compania germană Telefunken a dezvoltat și a făcut public primul mouse cu bilă pe data de 2 octombrie 1968, numit „Rollkugel”. Compania a decis că invenția este prea neînsemnată pentru a o breveta.

   Între 1973 și 1981, au apărut primele versiuni de calculatoare personale care aveau și mouse-ul inclus ca parte din acestea. În 1982, Microsoft a creat primul mouse compatibil cu programul MS-DOS, Microsoft Word. Totuși, mouse-ul a rămas în anonimat până în 1984, când apariția sistemului Macintosh 128K a adus și o îmbunătățire a versiunii originale a mouse-ului Lisa.

   Mouse-ul face ca navigația să fie mai ușoara cu ajutorul mai multor funcții cum ar fi: click, dublu-click, click-dreapta, click-mijloc, drag (trage), drop (aruncă) etc. Aceste funcții ale mouse-ului se transpun pe ecran ca fiind comenzi de selecție, deschidere, mutare etc.

    Tehnologia a avansat mult, iar mouse-ul a evoluat și el. Mouse-ul cu bilă a fost o inovație în tehnologie, dar trebuia întreținut și curățat. Au apărut mouse-urile optice, care folosesc un LED pentru a detecta mișcările relative de sub acestea. Apoi au aparut mouse-urile laser, care sunt tot mouse-uri optice, dar sunt mult mai precise.

   În general, mouse-ul are două butoane și rotița din mijloc folosită pentru derularea paginilor unui document sau mărirea/micșorarea imaginilor, dar există și mouse-uri cu mai multe butoane folosite mai mult pentru jocurile pe computer, unde sunt foarte utile.

  Mouse-ul fără fir (wireless) transmite datele prin infraroșii sau unde radio (inclusiv Bluetooth sau Wi-Fi), dar dezavantajul acestora este bateria. Dacă mouse-ul consumă mai mult, atunci bateria trebuie schimbată mai des, iar din această cauză se pierde timp.

  Unul din cele mai importante periferice pentru computer, alături de tastatură și monitor, mouse-ul a evoluat foarte mult și a devenit foarte popular în lumea întreagă. Miliarde de mouse-uri sunt fabricate în prezent în fiecare an.

      Oricum, în istorie, se consideră că inventatorul mouse-ului modern a fost Douglas Engelbart, iar data de naștere a mouse-ului, este considerată ziua de 17 noiembrie 1970, atunci când a fost brevetat primul prototip de mouse, numit atunci „Indicatorul de Poziție X-Y pentru un Sistem de Afișare”.