Nicola Purcărea va fi omagiat, la un an de la trecerea în nefiinţă, printr-un simpozion memorial, miercuri 19 octombrie 2016, de la ora 18, la Centrul Cultural Reduta din Braşov, la iniţiativa Fundaţiei Ion Gavrilă Ogoranu.
Cetăţean de onoare al municipiului Braşov şi posesor al titlului de „Tezaur Uman Viu” acordat de UNESCO, luptătorul anticomunist deţinut timp de 20 de ani în cele mai cumplite temniţe ale totalitarismului, va fi readus în memoria braşovenilor de actorul Dan Puric, istoricul Marius Oprea, Octav Bjoza – preşedintele AFDPR şi subsecretar de stat, prof. Zoe Rădulescu – fost deţinut politic, Maria Trifan – fiica deţinutului politic Traian Trifan, părintele Augustin Varvaruc – stareţul schitului Aiud, Coriolan Bacu – preşedintele Fundaţiei Ion Gavrilă Ogoranu, Ioana Dobrescu – etnograf, Oana Predoiu– elevă a lui Nicolae Purcărea.
Istoria de viaţă a lui Nicola Purcărea e impresionantă...şi pare să cuprindă mai multe încercări decât ai crede că poate suporta un om.
Nicolae Purcărea s-a născut în 1923 în Scheii Braşovului, înrolându-se la vârsta de 13 ani, în timpul liceului, în organizaţia Frăţiile de Cruce. În 1941 a fost condamnat de autorităţile represive ale dictaturii lui Antonescu, fiind eliberat în 1944. Schimbarea de regim i-a adus o nouă detenţie, până în 1945.
În timpul studiilor universitare, în 1948, s-a retras în munţii Argeşului, unde a făcut parte dintr-un grup de rezistenţă armată care se opunea ocupaţiei comuniste. Arestat de Securitate, a fost condamnat la 7 ani de închisoare. În 1950 a trecut prin teribilul experiment al reeducării prin tortură de la Închisoarea Piteşti, după care a fost trimis în lagărul de la Canal.
La închisoarea Gherla a fost aspru pedepsit, luni de zile, întrucât divulgase atrocităţile de la Piteşti.
Eliberat în 1956, a fost deportat cu domiciliu obligatoriu la Lăteşti, unde s-a căsătorit cu o camaradă de suferinţă, la rândul ei deţinută politic.
În 1958, ambii au fost rearestaţi şi condamnaţi. Nicolae Purcărea a trecut prin alte lagăre de muncă silnică şi prin închisoarea Aiud.
Eliberat în 1964, s-a dedicat integral sculpturii în lemn, deprinsă în timpul detenţiei, devenind, de-a lungul deceniilor unul dintre cei mai prestigioşi meşteri populari ai României, apreciaţi în ţară şi peste hotare, primind numeroase premii şi distincţii, culminând cu calitatea de cetăţean de onoare al Braşovului şi titlul de „Tezaur uman viu” acordat de UNESCO.
S-a stins la 25 septembrie 2015.
Sursa: newsbv.ro
