Boboteaza
A doua din ciclul celor trei zile de mare sărbătoare ale noului an, Boboteaza este dedicată purificării mediului înconjurător, în special a apelor, de forţele malefice. De aceea, se spune, acesta este momentul când dispar diavolii, strigoii asociaţi uneori cu dezlănţuirile furtunoase ale viscolelor iernii, marcând o trecere timidă către celălalt anotimp.
Valenţele purificatoare ale apei sfinţite în această zi se extind şi asupra gospodăriei: apa de râu, agheasma etc. pot alunga strigoii, lupii, bolile şi poate stimula recoltele.
Un alt aspect important al acestei sărbători, bazat pe aceaşi imagine, de hotar, graniţa temporală între două anotimpuri, este susţinut de numeroase credinţe populare din domeniul meteorologiei: previziunile se bazează tocmai pe existenţa acestui moment de cotitură, pe întoarcerea către anotimpul călduros.
Se spune ca, la Bobotează se deschide cerul şi îngerul păzitor îi spune celui de însurat sau celei de măritat încotro îi va fi norocul. Dacă în ziua de Bobotează, dimineaţa, înainte de sfinţirea apei, un fecior sau o fată alunecă şi cade, se crede că se va căsători în acel an.
Sfântul Ioan Botezătorul
Ziua Sfântului Ioan Botezătorul reprezintă punctul final al sărbătorilor de iarnă. Sărbătoarea reprezintă încheierea oficială a sezonului alb, deschis la Sfântul Nicolae.
Ziua lui Ioan Botezătorul este sărbătorită cu multă veneraţie pentru ca animalele domestice să fie ferite de atacul lupilor, iar câmpurile să fie fertile. Sfântul Ioan este considerat patronul copiilor, deoarece aceştia se botează de mici.
Sărbătoarea creştină a influenţat-o pe cea păgână atât prin ceremoniile de celebrare a celor care poartă numele sfântului (de aici, şi colindele specializate), cât şi prin fixarea în acest moment a zilei moaşei.
În legătură cu Sfântul Ioan Botezătorul, circulă mai multe legende care exprimă semnificaţia vieţii şi botezului. Într-una dintre acestea, se spune că după alungarea lui Adam din Rai, acesta, umblând pe Pământ, a înţeles pedeapsa lui Dumnezeu şi a căutat un loc potrivit pentru arat şi semănat. În timp ce lucra pământul, a apărut Satana în chip de om, care-l întreabă ce face cu pământul său. Adam considerând că nu face nimic rău, îi explică faptul că doreşte să-l are pentru a-şi putea hrăni familia. Satana însă îi spune că tot pământul pe care-l vede este al lui, iar în schimbul târgului să vândă sufletul lui şi al urmaşilor săi, în vecii vecilor. Adam se învoieşte şi Satana face o cărămidă din lut, pe care Adam pune degetul. Pentru ca aceasta să reziste în timp, Satana o arse şi o ascunse sub stâncile din apă, ca să nu poată fi găsită niciodată de Adam sau de urmaşii acestuia.
În timpul botezului lui Iisus, în apele Iordanului, cărămida s-a prefăcut în mii de bucăţi, care loveau picioarele lui Ioan.
La Făgăraş, pe 7 ianuarie are loc Parada Cetelor de feciori, la care participă toate localităţile aparţinând Ţării Făgăraşului.
În satele din Ţara Făgăraşului, în 7 ianuarie se mergea cu zăoritul. În continuare, vom reda o variantă a acestei colinde de nume.
Azi Adam s-a bucurat
Că zăpisul i s-a spart
O minune
Azi Adam s-a bucurat
Că zăpisul i s-a spart
O minune
Ziori, dragi ziori
Zourim pe Sfânt Ion
În grădina lui Ion
Toate păsările dorm
Numai una nu are somn
Şi zboară din pom
Şi strigă Ion, Ion
Şi strigă Ion, Ion
Şi zboară din creangă în creangă
Şi strigă Ioane dragă
Preacinstitul nostru Ioan
Domnul să-l cinstească
Şi să-l preamărească
Întâlnirea dimpreună
Să fie cu voie bună
Şi cu tot cuprinsul
Cel are la dânsul
Întru mulţi ani să trăiască
Întru mulţi ani să trăiască
Întru mulţi ani să trăiască
La cinstite tinereţe
La frumoase bătrâneţe
Sănătos să fie şi cu bucurie
Întru mulţi ani sănătoşi
Întru mulţi ani să trăiască
La mulţi ani cu sănătate
Ziori, dragi ziori
Zăurim pe Sfânt Ioan
Noaptea pe la cântători.
(text cules din Săvăstreni, Recea)
