Sari la conținut

Tradiţii braşovene: Portul feciorilor din ceată

traditii-brasovene-portul-feciorilor-din-ceata

Trăsăturile generale ale costumului din Ţara Făgăraşului, zonă în care întâlnim cu precădere acest obicei, trădează viaţa şi firea oamenilor ce îşi duc traiul între crestele munţilor şi apa Oltului.

În creaţia artistică populară din Ţara Făgăraşului, portul ocupă un loc de frunte prin structură, croi şi varietatea ornamentelor ţesute sau cusute, care îi imprimă o notă de originalitate. Costumul pentru feciori cuprinde acelaşi piese ca şi la bărbaţii maturi, cu deosebirea că sunt mai ornamentate: cămaşa cu cusături pe poale cu mătase albă şi dantelă, cioareci, pieptar brodat cu lână, şerpar cu ţesătură, zechea sau cojocul, căciula.
   Un aspect important al Cetei de feciori ţine de costumul de ceremonial al colindătorilor şi de accesoriile necesare colindului. Costumul colindărilor este peste tot cel de sărbătoare. Feciorii purtau pe cap căciulă neagră din blană de miel, care avea în partea dreaptă o vâstră cu flori (simbol ce indică apartenenţa la ceată).
Cămaşa, din pânză ţesută în război, era fie cu o mânecă largă, fie terminată cu o bantă. Se purta după o anumită rânduială aşa cum îşi amintesc bătrânii; în prima zi de Crăciun, se lua cămaşa cu mânecă largă, terminată cu dantelă numită giure şi cu pui cusuţi în jurul gâtului; a doua zi se lua cămaşa cu cruce în piept (se cosea pe piept un fir de pui sub formă de cruce) care avea mâneca tot largă, iar a treia zi se lua cămaşa cu bantă, terminată printr-o bentiţă mai largă pe care sunt cusute două, trei rânduri de pui. Pe mânecă se trăgeau mânecari tricotaţi din lână de diferite culori, lungi de 12-15 centimetri.
Peste mijloc se încingeau cu un şerpar din piele. În trecut, din jos de şerpar, feciorii se încingeau cu aşa numitele aţe târcete împletite din mai multe sforicele de diferite culori. Pe aceste aţe înşirau inele luate de la fete prin şiretenie. Aţa târceată era mândria feciorilor, mai cu seamă dacă aveau mai multe inele. Despre aceste aţe târcete unii batrâni îşi amintesc că au văzut în tinereţe, iar alţii au auzit doar vorbindu-se despre ele, dar nu le-au văzut niciodată.
Tot sub şerpar se purtau batiste din giolgi cu flori şi cu colţişori pe din lături. Batista era mare, albă, pătrată. Acestea au fost înlocuite în timp cu batiste croşetate ce aveau pe margini ciucurei şi au început a fi purtate la buzunarele lăibăricii.
Feciorii purtau cioareci din lână albă, bătută la piuă. Mai demult, aşa cum se relatează în satul Boholţ „...cioarecii erau întorşi, râsfrânţi în partea de jos şi cu barson negru (catifea) pe margine. Pe urmă s-a pierdut portu’ ăsta cu barson, o tăiat jos şi o lăsat cioarecii numa’ până aici, la bocanci. Şi... o venit portu’ cu tureci, tot ca cizmele aşa, şi o lăsat şi o luat cizmele. Uite aşa, din generaţie în generaţie...”
Peste cămaşă se lua pieptarul din piele de miel argăsită. La început se purta pieptarul înfundat, iar apoi, după al doilea război mondial, a apărut cel crăpat, numit şi lăibărică. Feciorii purtau şi recal din pănură neagră, lung până la genunchi, pe care îl luau doar pe umeri.
Portul tradiţional al cetelor de feciorilor din comuna Buneşti, este format din: cămaşă de in, cioareci, cheptar, zeche, căciulă neagră de miel, cizme negre. Cei doi vătafi (sau juzi cum se mai numesc în zonă) poartă, ca semn dinstinctiv, vrâsta, făcută de mamele sau iubitele lor, din flori artificiale, oglinzi, iederă şi panglici colorate.

Comentarii

Ultimă oră