Tradiţii braşovene: Postul Crăciunului (I)

Postul Crăciunului, numit şi Lăsatul Secului, Lăsatul de frupt sau Spolocanie începea încă din 12 – 14 noiembrie (adică de la celebrarea Filipilor, la 12 noiembrie), când oamenii se pregăteau prin rugăciuni, rituri şi practici, abstinenţă alimentară şi curăţenie sufletească să întâmpine marea sărbătoare a Crăciunului.
Cele trei zile de „Prindere a Postului” (12 – 14 noiembrie) erau destinate invocării protecţiei divine, pentru apărarea pământului şi a semănăturilor, a animalelor de muncă şi a turmelor, a gospodăriilor, a caselor şi a familiilor. Se îndătina ca în prima zi de Lăsata Secului să se comemoreze morţii, moşii şi strămoşii, prin slujbe, parastase, ofrande de colaci, care se puneau pe morminte şi apoi se împărţeau copiilor şi bătrânilor. (Astăzi aceasta se face în ultima sâmbătă de dinaintea intrării în post). În cadrul gospodăriilor începea marea curăţenie a ogrăzilor şi a livezilor, locuinţele erau deretecate, casele zugrăvite, „zestrea familiei” scuturată şi împrospătată, ca totul să fie purificat pentru întâmpinarea Crăciunului.
În ziua de Spolocanie, (14 noiembrie), vasele pentru prepararea hranei erau fierte cu leşie, ca să nu rămână „unse”, cu urme de „frupt”. La Prinderea Postului se făcea purificarea spaţiului şi a timpului, prin rituri şi obiceiuri străvechi, ca oamenii să fie vrednici pentru „întoarcerea la vremile biblice”, la naşterea Fiului lui Dumnezeu.
Masa în zilele de post. Ţăranii simpli şi curaţi la suflet ţineau toate posturile. Pâinea şi mămăliga erau alimentele de bază pe masa oamenilor de la sat, condiţiile locale fiind favorabile culturilor de cereale. Dimineaţa femeile pregăteau mămăliga, pe care de cele mai multe ori o asociau cu magiunul de prune sau cu lictar.
Un alt preparat folosit la mesele de dimineaţă, în zilele de post, era uleiul de lobeniţă, preparat din sâmburi de lobeniţă şi care avea o culoare verzuie, iar acest ulei gros şi foarte hrănitor se folosea şi la gătit. „Atunci când pita era proaspătă, se prăjea ceapa bine, în acest ulei de lobeniţă şi se mânca simplu pită cu ceapă înecată în ulei” (Maria Radocea, Veneţia de Sus).
Ciorba de prune uscate sau mâncarea de prune uscate şi afumate, preparată cu rântaş făcut din făină şi ceapă prăjită, care era numită chisăliţă, erau două dintre felurile principale care se serveau la masa de prânz, alături de mămăligă rece. Ciorba de cartofi şi mâncarea de cartofi, fasolea bătută sau frecată şi mâncarea de varză, erau mâncărurile cel mai des făcute în cursul săptămânii şi care se mâncau cu mămăligă rece.
De cele mai multe ori oamenii serveau la masa de seară aceeaşi mâncare ca la masa de prânz, cu mămăligă proaspătă alături. Sâmbăta şi duminica se pregăteau sarmale de post sau ardei umpluţi cu orez.
(Va urma)

Retete de post traditionale:

Lapte de bou: „Acest preparat era pregătit din pere uscate, care se fierbeau cu apă şi zahăr, se lăsa să scadă mai mult, apoi răcit se servea cu mămăligă rece” (reţetă culeasă de la Georgetea Mesaroş, Hârseni).
Mălai cu lobeniţă: Se fierbea lobeniţa, după ce se îndepărtau mai întâi sâmburii. Se frământa miezul cu făină de cucuruz şi cu puţin din pâine şi se opărea cu apă clocotită. Se adăuga sare şi se frământa din nou, după care se cocea în cuptorul de pâine.
Mâncare de gutui: Patru gutui potrivit de mari, două linguri de ulei, o linguriţă de făină, o linguriţă de zahăr, sare şi piper. Gutuile se spală, se taie felii, se scot sâmburii, apoi se rumenesc în ulei. Zahărul se pune într-o tigaie smălţuită şi se lasă pe foc să se topească până are o culoare galbenă deschisă. Se stinge cu trei linguri de apă rece şi se lasă să fiarbă până se topeşte zahărul. Se ia tigaia de pe foc şi se răceşte. Gutuile se aşează într-o crăticioară. Făina se amestecă cu apa rece. Se adaugă zahărul ars, puţină sare şi se toarnă peste gutui. Se dă la cuptor 10-15 min. Mâncarea de gutui se serveşte caldă la masa de prânz sau de seară cu mămăligă caldă alături. (reţetă culeasă de la Eugenia Funciu, Crihalma).