Sari la conținut
troitele-din-schei-ale-capitanului-ilie-birt

Personalitate recunoscută în Şchei în veacul al XVIII-lea, Ilie Birt a fost un negustor de vază, luptător neînfricat pentru cauza românilor braşoveni.

Ilie Birt este și unul din ctitorii şcolii de piatră din Şchei, etajată la 1760 şi iniţiatorul unor relaţii, mai ales economice, cu ţinuturile româneşti de peste munţi. A rămas în conştiinţa localnicilor în special prin cele două troiţe ridicate în Şcheii­ Braşovului.
Şi totuşi, cine este Ilie Birt? Populaţia din Şchei îi păstrează amintirea ca pe a unui erou de baladă şi legendă, fără însă a-i cunoaşte în realitate biografia, păstrată încă sub colbul necercetării şi al documentelor oficiale din veacul al XVIII-lea.
Născut în Şcheii Braşovului, ca fiu al unui „păstor de vite” la anul 1698, într-o familie de negustori, al căror ­venit provenea din negoţul pe care îl făceau cu produsele ­viticole şi animaliere cu Muntenia. Nu ştim unde a învăţat carte, dar actele Magistratului braşovean (cu care se afla mereu în conflict) confirmă adevărul că vorbea trei limbi: maghiara, greaca şi turca, alături de limba română şi chiar germana (pe care o foloseşte în unele scrisori).
Acesta a fost unul din argumentele pentru care românii din Şchei îl folosesc pe Ilie Birt ca delegat permanent al lor la Viena, Buda, Cluj şi în alte localităţi din ţară şi străinătate, apărându-le drepturile istorice de negoţ. Ca membru al Companiei greceşti din Braşov, autoritatea sa diplomatică este şi mai puternică. Se iscălea „căpitan” tocmai pentru a impune în faţa autorităţilor cu care se afla în contact şi această calitate o deţinea ca fost căpitan în armata husarilor comandată de colonelul Springer.
La 1737, în timpul războiului cu turcii, îşi formează o companie, (în marea lor majoritate Juni din Şchei) şi din însărcinarea comandantului suprem al armatei austriece, generalul Fr. Valis, câştigă o mare victorie în confruntarea cu turcii la Piteşti, reuşind să captureze 36 de prizonieri turci.
Pe lângă bogata sa activitate obştească şi politică, Ilie Birt se înscrie într-o tradiţie locală, născută din obiceiul străbun al şcheienilor de a ridica la răspântii de drum cruci-troiţe ca suport moral pentru călătorul creştin care se doreşte străjuit de puterea divină în drumul său. Deşi – după cum dovedesc documentele – Ilie Birt ridicase mai multe troiţe, astăzi se mai păstrează doar două, una în Piaţa Prundului şi alta placată pe casa sa, pe strada care-i poartă numele.
Actul ctitoricesc al troiţei din Piaţa Prundului este înscris în grafie chirilică pe faţada nordică a crucii menţionând: „Cu vrerea tatălui şi cu desăvârşirea Duhului Sfânt, ridicatu-s-au această sfântă cruce întru cinstirea hramului a Sfintei Troiţe celei nedespărţite, în zilele ­înălţatului împăratu K(arol) VI. 1738... de robul lui Dumnezeu Căpitan Ilie Birt şi ro(a)ba lui Dumnezeu Neacşa i snă ego (şi fiii săi) Ilie, Radu”. Intervenţii ulterioare de consolidare şi restaurare au făcut aproape indescifrabile inscripţiile. Reparând troiţa la anul 1780, prin propria cheltuială, Ilie Birt aşează o nouă inscripţie, de data aceasta în grafie latină, inscripţia purtând în locul vulturului bicefal iniţial, stema mare a României.
Interiorul capelei care adăposteşte troiţa, este mult mai bine conservat, zugrăvit în întregime în maniera veacului al XVIII-lea (ca şi paraclisele bisericii Sf. Nicolae, probabil de aceiaşi zugravi Raneti din Craiova). După ce în anul 1886, cu cheltuiala bisericii, troiţa este supusă unei noi restaurări, în 1920, pentru protecţia ei se realizează actualul grilaj de fier.
Cea de a doua troiţă este ­ridicată după 10 ani, în 1748, în colţul casei sale, loc al bifurcării străzilor Pe Tocile şi Ilie Birt. Ridicarea ei a stârnit nemulţumirea autorităţilor. „Acest vrednic de laudă căpitan – scria cronica anonimă a Şcheiului – multă gâlceava a avut cu Magistratul că puind o cruce lângă casa dumnealui, Maghistratul n-au vrut să-i îngăduiască şi aşa având multă gâlceava, au mers la Sibii şi de acolo au adus poruncă şi au făcut acea cruce. După aceia, puind Sfatul multă pismă asupra dumnealui au avut multă gâlceavă”.
Deşi reparată în anii 1830 şi 1900 (ultima dată de Vasile Muntean Dulcioiu şi soţia sa Paraschiva), acestei troiţe nu i se mai pot citi azi inscripţiile, păstrate doar în cartea lui Candid Muşlea, din care cităm: „Cu vrerea Tatălui şi cu ajutorul Fiului şi cu săvârşirea Sfântului Duh, înălţatu-s-au această sfântă şi dumnezeiască cruce în zilele înălţatei Crăiese i noastre Măriei Terezia, fiind mitropolit Pavel Nenadovici ol (din) Karloviţ şi gubernator Haler Janos, de dumnealui Căpitan llie Birt... martie 5 văleat 1755. Popa Dimitrie (n.n. Duma, parohul bisericii din Şchei)”.
Anual, Junii Brașoveni încep ritualul lor din du­mi­nica primă după Paști, (Duminica Tomii) înconjurând troița lui Ilie Birt din Șchei călări, cântând „Hristos a înviat”.  Fiind o zestre morală a românilor din Șcheii Bra­șo­vu­lui, aceste troițe, pe lângă faptul că solicită în­gri­ji­rea din partea autorităților abilitate pentru păstrarea patrimoniului național, ar trebui să fie mult mai mult mediatizate prin mijloacele mass-media pentru a fi cunoscute de turiștii care poposesc la Brașov

Pr. prof. dr. Vasile OLTEAN
(articol apărut în ziarul Astra al Consiliului Judeţean Braşov)

Comentarii

Ultimă oră