În 4 iulie este Ziua Crucii Roşii, iar la Braşov, evenimentul nu va trece neobservat.
Reprezentanții Filialei Braşov a Crucii Roşii Române îi aşteaptă pe braşoveni, miercuri, în Piaţa Sfatului, începând de la ora 12.00, până la ora 21.00, la diverse activităţi.
„Vor fi, ca şi în alţi ani, demonstraţii ale voluntarilor noştri, care vor acorda ajutor în situaţii de urgenţă. De asemenea, avem ateliere diverse pentru copii, voluntarii vor vorbi despre educaţia pentru sănătate, dar şi despre ce înseamnă să fii voluntar la Crucea Roşie, care sunt valorile noastre”, a explicat Raluca Buzea, director Crucea Roşie Braşov.
În prezent, în filiala braşoveană a Crucii Roşii activează peste 300 de voluntari tineri şi alţi aproximativ 80 de voluntari seniori.
Cei mai tineri voluntari au 16 ani – vârsta minimă la care pot accesa programele de voluntariat. Cel mai în vârstă voluntar al Crucii Roşii Braşov are peste 75 de ani.
Societatea Naţională de Cruce Roşie din România, înfiinţată în 1876, este o organizaţie umanitară membră a Mişcării Internaţionale de Cruce Roşie şi Semilună Roşie, auxiliară autorităţii publice şi abilitată prin lege să asigure asistenţă umanitară în caz de dezastre şi să vină în sprijinul persoanelor vulnerabile, serviciile fiind acordate voluntar, imparţial şi neutru. Organizaţia contribuie, prin programele desfăşurate, la prevenirea şi alinarea suferinţei sub toate formele, protejează sănătatea şi viaţa, promovează respectul faţă de demnitatea umană, fără nicio discriminare bazată pe naţionalitate, rasă, sex, religie, vârstă, apartenenţă socială sau politică.
Societatea de Cruce Roșie din România s-a înființat și a primit recunoașterea Comitetului Internațional al Crucii Roșii la 4 iulie 1876, la doi ani după aderarea țării noastre la Prima Convenție de la Geneva „pentru ameliorarea situației răniților și bolnavilor din forțele armate în campanie”.
Printre semnatarii actului de înființare a Crucii Roșii Române (CRR) se regăseau importante personalități ale vremii: Nicolae Cretzulescu, George Gr. Cantacuzino, C.A. Rosseti, Ion Ghica, Dimitrie Sturdza și dr. Carol Davila.
La această dată, în anul 1876, a luat fiinţă, la Bucureşti, „Societatea Naţională de Cruce Roşie a României" (SNCRR). La 23 august, în acelaşi an, societatea proaspăt înfiinţată a fost recunoscută de Comitetul Internaţional al Crucii Roşii de la Geneva. Voluntarii societăţii au ajutat la îngrijirea răniţilor în războiul de independenţã, în primul şi al doilea război mondial. În 1992, s-a deschis şirul ajutoarelor Crucii Roşii Române pentru refugiaţii şi victimele conflictelor armate din Transnistria şi din fosta Iugoslavie. La 20 decembrie 1995, Parlamentul României a adoptat Legea Societăţii Naţionale de Cruce Roşie din România, nr. 139/1995, iar la 28 martie 1998, a fost adoptat noul statut al societăţii.
„Societatea Naţională de Cruce Roşie a României" este persoană juridică de drept public, autonomă, neguvernamentală, apolitică şi fără scop patrimonial. Ea îşi desfăşoară activitatea cu caracter umanitar ca organizaţie de ajutor voluntar, auxiliară autorităţii publice.
