La 8 mai 1828, se năştea elveţianul Henry Dunant, părintele mişcării umanitare internaţionale.
În 1859, el a fost martor al luptei de la Solferino, dintre trupele franceze şi cele austriece. Pe front, erau prea multe victime şi mult prea puţini medici care să ofere îngrijiri. De aceea, în 1862, afaceristul filantrop a fondat Comitetul internaţional al asociaţiilor de ajutorare pentru îngrijirea răniţilor, care ulterior a devenit Comitetul Internaţional al Crucii Roşii. În 1901, Henry Dunant a devenit cel dintâi laureat al premiului Nobel pentru Pace. Misiunea sa umanitară este continuată şi în zilele noastre.
Sărbătorită în fiacare an, pe 8 mai, Ziua Mondială a Crucii Roşii are menirea de a inspira, a înlesni şi de a promova toate activităţile umanitare ale Comitetului Internațional al Crucii Roșii şi a societăţilor naţionale de Cruce Roșie.
8 Mai este an de an ziua în care membrii Crucii Roşii aduc în atenţia publicului, necesitatea asistenţei medicale, eroii locali, dar şi diversele organizaţii care depun eforturi pentru protejarea vieţii, precum şi necesitatea donării de sânge şi strângerea de fonduri şi donaţii.
„Nu ar fi oare posibil ca, în timp de linişte şi pace să se înfiinţeze societăţi de ajutorare cu scopul de a se oferi îngrijire răniţilor în timp de război de către voluntari zeloşi, devotaţi şi cu adevărat calificaţi?” Aceasta este întrebarea pusă de omul de afaceri Henry Dunant, martor la chinul a 9000 de răniţi din oraşul Castiglione, în timpul războiului de unificare din Italia, întrebare care a dus la înfiinţarea Crucii Roşii.
Henry Dunant a continuat să întrebe, de data aceasta autorităţile militare ale diferitelor state, dacă nu ar putea formula câteva principii internaţionale care să constituie bazele societăţilor de ajutorare a răniţilor. În 1863 a fost înfiinţat Comitetul Internaţional al Crucii Roşii (CICR).
Au urmat conferinţe, convenţii şi s-a ajuns la neutralitatea ambulanţelor, a spitalelor militare şi a personalului acestora.
După izbucnirea războiului franco-prusac în 1870, Comitetul Internaţional a înfiinţat prima Agenţie de Informaţii pentru familiile răniţilor şi ale soldaţilor capturaţi.
În țara noastră există „Crucea Roşie Română”.
La 7 iunie 1876 s-a înfiinţat în România, Societatea pentru ajutorarea răniţilor şi bolnavilor militari pe timp de război.
La 4 iulie 1876, la Bucureşti, a fost înfiinţată Societatea Naţională de Cruce Roşie din România, iar la 23 august 1876 a fost recunoscută de Comitetul Internaţional al Crucii Roşii. La doar două săptămâni, prima ambulanţă pleca pe frontul din Serbia.
Au urmat spitalele temporare amenajate în teatrele de război. (Statele Unite ale Americii au avut primele vase spital).
În 1906, Irina Câmpineanu a creat Crucea Roşie a Doamnelor din România, care pe 13 aprilie 1915 a fuzionat cu Societatea de Cruce Roşie din România, sub denumirea de Societatea Naţonală de Cruce Roşie din România (S.N.C.R.R.).
În 1928 se puneau bazele Crucii Roşii Internaţionale, sărbătorită în fiecare an, pe 8 mai, ziua de naştere a lui Henry Dunant.
Pentru meritele sale, Henry Dunant a primit, în 1901, Premiul Nobel pentru Pace, fiind primul laureat al nou înfiinţatului premiu.
Comitetului Internațional al Crucii Roșii a fost onorat şi cu alte Nobeluri pentru Pace, în timpul celor două Războaie Mondiale, în 1917 şi în 1944, precum şi în 1963, când s-au împlinit 100 de ani de la înfiinţarea sa.
Există șapte principii fundamentale ale Mișcării Internaționale de Cruce Roșie: Umanitate, Imparțialitate, Neutralitate, Independență, Voluntariat, Unitate, Universalitate. Aceste principii au fost adoptate în mod oficial în anul 1965, la Viena, în cadrul celei de a 20-a Conferințe Internaționale a Crucii Roșii. De atunci, ele sunt citite în deschiderea tuturor reuniunilor oficiale ale Crucii Roșii.
Aceste principii sunt sprijinite prin promovarea sănătăţii, servicii în comunitate, schimburi internaţionale, informare şi diseminare privind rolurile şi responsabilităţile Crucii Roşii Române, ajutorarea tinerilor şi copiiilor.
Există mai multe simboluri ale Crucii Roşii:
În 1863, la o Coferinţă a Comitetului Internațional al Crucii Roșii, a fost adoptată crucea roşie pe fond alb, propusă de Henry Dunant ca simbol unitar al organizaţiei.
În 1876, în războiul din Balcani, persoane ce acordau primul ajutor au fost capturate şi omorâte de otomani. Explicaţia autorităţilor a fost sensibilitatea soldaţilor musulmani faţă de semnul Crucii Roşii şi au cerut permisiunea pentru folosirea unei alte embleme: semiluna roşie, adoptată în 1929.
Având în vedere că există țări în care nici crucea roșie, nici semiluna roșie nu ar putea fi utilizate, deoarece nu sunt acceptate de populația locală, în anul 2005, statele membre au adoptat un nou simbol de protecție — Cristalul (rombul) Roșu.
În fiecare an, la nivel mondial, Mişcarea Internaţională de Cruce Roşie şi Semilună Roşie sprijină peste 160 de milioane de persoane, prin intermediul reţelei sale globale de aproximativ 17 milioane de voluntari şi 450.000 de angajaţi. Cele 190 de Societăţi Naţionale de Cruce Roşie şi Semilună Roşie existente la nivel mondial, salvează vieţile a milioane de oameni aflaţi în situaţie de conflict, afectați de criză sau de dezastre naturale.
La noi în ţară, Societatea Naţională de Cruce Roşie din România, asigură asistenţă umanitară pentru 240 000 de persoane , sprijinind astfel comunităţile să fie mai sigure şi mai puternice, prin implementarea a divese programe adaptate nevoilor locale. De la programe sociale, campanii de educaţie pentru sănătate şi prim ajutor la pregătirea şi intervenţia în situaţii de urgenţă, Crucea Roşie Română oferă sprijin umanitar prin devotamentul şi implicarea celor peste 5500 de voluntari ai săi. Aceştia lucrează în toate comunităţile cu responsabilitate şi dăruire, oferindu-şi timpul, energia şi devotamentul atât de importante pentru îndeplinirea misiunii organizaţiei.
Ziua Internaţională a Crucii Roşii și Semilunii Roşii, 8 Mai, este oportunitatea perfectă de recunoaştere a contribuţiei şi rezultatelor obţinute de milioanele de voluntari şi de angajaţii din întreaga lume, care ajută la îndeplinirea obiectivelor umanitare în fiecare zi oriunde în lume. În ziua de 8 Mai celebrăm curajul şi rezultatele voluntarilor şi angajaţilor, ale căror servicii menite să schimbe mentalităţi şi să salveze vieţi omeneşti asigură menţinerea angajamentului faţă de umanitate în fiecare zi. Crucea Roșie este totodată locală dar şi internaţionali, independentă şi neutră, este peste tot pentru oricine.
