Meci decisiv pentru titlul naţional. Campioana nu mai are forţă, s-a şi compromis în aranjamente de culise, în cumpărări de meciuri. Astăzi poate pierde titlul. Cealaltă echipă este mare favorită. Federaţia decide, bizar, că dacă favorita nu câştigă cu cel puţin 9 goluri diferenţă, titlul va rămâne la campioana en-titre!
Începe jocul. Campioana e în corzi. Jucătorii acesteia fac antijoc, faultează, înjură, scuipă, sub privirile îngăduitoare ale arbitrului. Totuşi, golurile curg: 3-0, 5-0… Campioana ameninţă cu retragerea de pe teren, invocând nereguli. Fanii campioanei aruncă petarde, mută poarta, înţeapă mingea, cer observatori internaţionali. Jocul continuă. 7-0, 7-1, 8-1, 9-1…
Arbitrul fluieră sfârşitul meciului. Căpitanul campioanei e în delir: dă interviuri, rânjind dispreţuitor, anunţă că s-a făcut dreptate, că ei sunt cei mai buni, şi cere arestarea adversarilor. Jucătorii defilează prin oraş cu torţe, cântând “We are the champions”. Federaţia internaţională zice că e ok, n-a văzut nimic suspect. Federaţia naţională omologhează rezultatul. Titlul e pe mâini bune… de Adrian Teacă