Al naibii popor!

“Facem ce trebuie”. Am auzit vorbele astea, aruncate iar de premier duminică, pe la prânzişor, de mi s-a acrit. În traducere din bocciană, cred că vine cam aşa: sunteţi nişte proşti, noi ştim ce e mai bine pentru voi. Şi-apoi a mitraliat omul acelaşi discurs îmbâcsit: reformăm sănătatea, mergem în direcţia bună, am avut curajul şi tăria, am salvat ţara, românii vor simţi în buzunare, prioritatea mea  e ţara…
Vedeţi? Dar ţara nu se vrea, fir-ar să fie, salvată. Ţara pune frâne. Ţara e încremenită în proiect.  Nţ, nţ… Ţara asta nu e bună.  A dracului ţară! Al naibii popor! Murmură, bombăne, înjură, protestează, nu-i place aia, nu-i place ailaltă, că de ce-i tai lefşoara şi banii copilului, că de ce-i închizi spitalul, că de ce-i pui cârcă de dări… Iar dacă-l sondezi, una-două ţipă că direcţia nu e bună şi că n-are încredere în conducători.
“Ţineţi cu poporul, ca să nu rătăciţi”, îi îndemna Simion Bărnuţiu pe revoluţionarii paşoptişti. Un aiurit, Bărnuţiu ăsta. Poporul nu ştie ce vrea. Poporul trebuie dus cu vorba, minţit, împins uneori, ca să priceapă ce şi cum. Iar dacă nu vrea de bunăvoie, îi facem noi bine, cu forţa. Noi, adică cine? Noi, Traian Băsescu! Sau FMI? – că nu se mai ştie precis.  de Adrian Teacă