Amantele Braşovului de altădată

Katharina, săsoaica lui Ţepeş. Se  spune că iubita din Braşov a lui Ţepeş era o săsoaică frumoasă cu ochi  albaştri şi păr lung auriu, care locuia în casa de pe strada  Poarta  Schei nr. 14. Fata a fost la un pas să fie omorâtă de  familiile  negustorilor pe care domnitorul i-a tras în ţeapă în 1459. Nevestele  acestora au atacat casa familiei Siegel, unde locuia Katharina. Au  bătut-o,  au pus-o la Stâlpul Infamiei şi i-au tăiat cozile.Ca s-o scape  pe iubita sa, i-a eliberat pe ceilalţi negustori  ce ar fi trebuit să   fie ucişi. Legenda arată că în toamna anului 1462, rămas văduv, Vlad a  avut chiar de gând să o ia de nevastă pe frumoasa Cetăţii, cu care avea  deja trei copii.
Rareş, copil cu soţia unui curelar. Un  alt domnitor ce aprecia frumuseţea săsoaicelor a fost Petru Rareş, fiul  lui Ştefan cel Mare. Când era negustor prin Moldova, îşi comanda de la  Braşov tot felul de  mărfuri. El a poposit , însă, prin Braşov,  nu  doar  pentru  chestiuni negustoreşti, ci  şi pentru doamnele care îl  găzduiau şi îi ţineau de urât. Cronicile vremii povestesc cã, în timp ce  şi-a lăsat soţia în cetatea Ciceului, Petru Rareş a avut o relaţie cu  nevasta unui curelar braşovean, căreia i-ar fi făcut un copil.
S-au  ascuns la Braşov. Anton Pann, îndrăgitul autor al lucrărilor  „Povestea vorbii“ şi „ Năzdrăvăniile lui Nastratin Hogea”, era în anul  1826 profesor la seminarul din Râmnicu Vâlcea. La mânăstirea Dintr-un  Lemn, unde fusese trimis să  le dădea lecţii de muzică religioasă  călugăriţelor, o cunoaşte pe Anica, de 16 ani, nepoata stareţei.  Frumosul profesor de 32 de ani se îndrăgosteşte de tânără. Anton Pann o  cere  în căsătorie, dar este refuzat. Cei doi fug peste munţi, la  Braşov. Pentru a nu fi demascată, Anica s-a îmbrăcat în haine   bărbăteşti. Au locuit într-o chilie mică din curtea bisericii Sfântul  Nicolae, din Scheii Braşovului. Relaţia lor s-a destrămat din cauza  rudelor  femeii, care  au reuşit s-o convingă să se întoarcă la  mănăstire. Mai târziu, familia i-a aranjat căsătoria cu un boier.
Triunghi  conjugal. Poetul braşovean Ştefan Octavian Iosif a cunoscut-o  pe studenta Natalia Negru în 1903, la Bilblioteca Fundaţiei Carol I,  unde el era custode. La scurt timp s-au căsătorit şi au avut o fetiţă,  Corina. Aceasta a murit  în timpul unui bombardament al unui Zepelin  german, în septembrie 1916. Natalia l-a înşelat  pe Şt. O Iosif cu  cel  mai bun prieten al său, poetul Dimitrie Anghel. Femeia s-a dovedit a fi  fatală pentru amândoi. În 1913 a murit Iosif. Anghel  va muri de  septicemie în 1914, în urma unei tentative nereuşite de sinucidere prin  împuşcare. Înainte îşi împuşcase soţia într-o criză de gelozie. Natalia a  supravieţuit şi a trăit  încă 50 de ani.
Blaga a fost un  curtenitor. Scriitorul şi filozoful  Lucian Blaga a fost şi el  atras de fetele din Braşov. În perioada 1906-1914 a studiat la Braşov,  la liceul Andrei Şaguna, unde era profesor unchiul său, Iosif Blaga. Pe  când era liceean, Blaga a  curtat câteva domnişoare. La o petrecere cu  dans, în 1913,  a  cunoscut-o pe Cornelia Brediceanu, cu care avea să se  căsătorească mai târziu. Aceasta era   fiica lui Coriolan Brediceanu,  jurist şi deputat în Dieta ungară. Dar, o  braşoveancă ce i-a pus  lui  Blaga inima pe jar a fost Domniţa Gherghinescu-Vania, soţia  prim-procurorului general din Braşov. Prin casa ei de pe strada Crişan  16 au trecut mulţi artişti şi scriitori. Căminul acesteia era un  adevărat „salon” al vremii, pe aici trecând George Enescu, Tudor  Arghezi,Corneliu Baba, Ionel Teodoreanu sau Vladimir Streinu. Blaga a  întâlnit-o prin 1937, când poetul  trăia un impas psihologic în relaţia  cu soţia. Domniţa i-a fost muză într-o etapă poetică fecundă, care a  durat până prin 1945, când a apărut volumul Nebănuitele trepte. Se pare  care că poezii ca Dumbrava roşie,  Cuvinte către fata necunoscută din  poartă sau Domniţele  îi sunt închinate. Simona Cioculescu lasă să se  înţeleagă într-o lucrare despre Domniţa că braşoveanca a reprezentat  pentru Blaga  o muză, între cei doi fiind numai o iubire platonică sau,  cel mult,  una discretă, întrucât cei doi nu erau lăsaţi niciodată de  Cornelia să rămână singuri.
Şi Goga a iubit la Braşov. Înainte de a se căsători, Octavian Goga a avut şi el o aventură în  Braşov, în  1900.  Aurelia Rusu  avea doar 18 ani şi era elevă la  Seminarul Pedagogic din Blaj. Poetul a făcut o pasiune atât de puternică  pentru Aurelia, încât s-a hotărât să se însoare cu ea. Din cartea  „Veturia Goga –Privighetoarea lui Hitler ”, scrisă de strănepotul  lui  Goga, Mircea Goga , aflăm că poetul a cunoscut-o pe “dăscăliţă”, la  Tohanul Vechi,  la o nuntă, cînd au fost “domnişori de onoare”. Idila a  durat 3 ani, timp în care între Goga şi Aurelia au fost schimbate 52 de  scrisori. Între 1900-1901, Goga i-a dedicat în special poezii cu  conţinut erotic. După căsătoria poetului cu Hortensia Cosma, în 1906,  Aurelia Rusu s-a retras la o mănăstire, după care  s-a făcut  învăţătoare. Elena Cristian