Aşa am putut să o auzimşi să o vedem, de pildă, pe lidera sindicatului din învăţâmântul preuniversitar braşovean, Ligia Mara, într-un talk – show sindical, pledând cu înfocare pentru cauza dascălilor pe care îi păstoreşte.
Discursul, ca de obicei,un amestec de patetic cu dramatic, care dă bine la telespectator,a întărit, fără doar şi poate, încă odată, încrederea sindicaliştilor că lidera lor e trup şi suflet pentru cauză. Fapt de care nici nu ne îndoim.
Numai că mesajul doamnei Mara, înţesat cu exemple de bieţi dascăli, prost plătiţi şi amărăţi, care se imbracă de la second hand, etc, etc, era în totală disonanţă, supărătoare chiar, cu ţinuta domniei sale, compusă din haine scumpe, de firmă, bijuterii şi coafură în ton. Plus o blană de vulpe argintie, în jurul gâtului.
De ce ne-o fi dus gândul la celebra replică a lui Tudor Agrhezi : “Una spunem şi alta fumăm”?
