Argumentul ghiorăitului mațelor

Hămesit de foame și injectat cu gloria coloșilor industriali la care era angajat pe vremea împușcatului, brașoveanul cartierist de azi se poate uita mândru către Postăvarul cel bălțat de petece de zăpadă cu noroi, unde falnic va crește domeniul schiabil plin de pârtii portocalii.
Cu ghiorăitul mațelor pe post de coloană sonoră, Omul de Sub Tâmpa e vădit impresionat de marile realizări ale Edilului Șef, care plictisit de campania de semănat panseluțe-n giratorii, a trecut la scormonit munții, împreună cu metresa prezidențială Lenuța Udrea. Și uite-așa, în urbea noastră se instalează o nouă molimă, căreia CAS-ul brașovean falimentar nu-i găsește leacul. Că dacă nici acum nu vede cetățeanul plătitor de impozite că-i furat pe față, e clar că fenomenul Pitești și ,,spălarea de creier” nord-coreeană sunt niște fenomene banale pe lângă ce se întâmplă la noi.
Madam Udrea și Georgică s-au cumetrit la a extinde domeniul schiabil, dar nu oricum, ci umflând peste prețul post-studii de fezabilitate cu 10 milioane de euroi. Nu contează de ce, noi s-avem pârtii! Și dacă vor, pot implementa prin Ministerul Dezvoltării Programul ,,Prima Sanie”, după fiascoul ,,Primul Siloz” sau ,,Prima Casă”, astfel încât tot românul purtător de membre să beneficieze de noile resorturi. Ăia 10 milioane se vor folosi chibzuit în campania ,,comasată”.
N-avem spital modernizat? nu-i bai, nu ne trebe! facem sport și ne trec bolile. Tot Georgică se apucă de modernizat și Sala Sporturilor, și bazinul de înot. Alea nu costă decât vreo 40 milioane de lei, dar mintea sănătoasă zace-ntr-un corp sănătos, așa ziceau latinii. Au mai făcut ei și patinoar scump, și a fost bine. Nu contează că ne savurează viermii-n spitale, Scripi știe că și-aici e un parandărăt. Dacă e să-i dăm crezare lui Spătaru, fost șef la OPC, cam jumate din sumă-i onorariul Primarului la cazuri d-astea. Restul se duce tot în campania de anul viitor. Prins cu ușa DNA-ului, culegătorul de șpăgi din alimentație redă acum drumul firesc al banilor adunați prin teroarea funcției sale. Poți să-l crezi pe Scripi, când spune că-l știe vag, așa… din ,,lumea publică”? Eu unul, nu! de Mihai Nanu