Drumul studentei Cristina, din Braşov până în laboratoarele Boeing şi Tesla. „Mulţi spuneau că nu sunt în toate minţile de conduc atât pentru un job”.
A lucrat la Tesla timp de aproape patru ani, unde a făcut parte din echipa de bază a proiectului Model S, unul dintre cele mai bine vândute automobile electrice din lume, dar şi la Boeing, la proiectul 787 Dreamliner, cel mai avansat din punct de vedere tehnologic avion de pasageri din lume. Cristina Bălan, 38 de ani, şi-a fondat acum propria companie de proiectare şi are mare încredere în viitorul maşinilor electrice, care vor înlocui treptat vehiculele pe benzină sau motorină.
Cristina Bălan face parte din generaţia inginerilor români care au decis să plece din România pentru a urma o carieră, în condiţiile în care în anii de atunci, începutul anilor 2000, abia se puneau bazele industriei auto în România – Renault abia revenise la Mioveni, unde se producea SupeRNova şi ulterior Solenza, iar Logan încă era în stadiul de proiect, la Craiova Daewoo aducea maşini doar pentru a le asambla, iar ARO se pregătea să-şi dea ultima suflare, în lipsa unor investitori strategici.
„Am decis să emigrez după cel de-al treilea an de facultate. Atunci am realizat cât de mult îmi doream să contez în inginerie şi să particip într-un proiect care să schimbe lumea, în special în industria auto. Din păcate nu aveam prea multe alternative în România, deci unde puteam emigra decât în Statele Unite sau Canada? Aveam câţiva prieteni aici (în America de Nord – n.red.) şi mi-a plăcut foarte mult mentalitatea deschisă şi oportunităţile pe care le aveam. Am plecat din România la mai puţin de o lună de la absolvirea facultăţii“, a spus Cristina Bălan, într-un interviu exclusiv pentru Ziarul Financiar.
După ce a ajuns în Canada şi-a echivalat studiile. În condiţiile în care în România a urmat cursurile de inginer timp de cinci ani, acestea s-au echivalat la o licenţă de inginer plus un an de master. „Dacă aş avea timp, aş putea să mai urmez cursurile timp de un an pentru a termina masterul, dar jobul meu şi circumstanţele nu au permis până acum“, a spus Cristina Bălan.
„Am fost plăcut surprinsă de faptul că am primit multe mesaje de la studenţi sau absolvenţi ai Universităţii Transilvania, care îmi spuneau cât de mândri sunt după ce au citit articolele din presă.“
În România nu a avut ocazia să lucreze deloc, iar primul loc de muncă din cariera sa a fost în Canada, dar nu ca inginer, ci în IT, ca specialist de reţea şi relaţii cu clienţii pentru HP, timp de câteva luni. Primul job ca inginer în Canada l-a obţinut la Honeywell, care produducea filtre de aer.
„La Honeywell am întânit un foarte experimentat inginer român, care fusese profesor universitar în Timişoara. El a devenit mentorul meu. Puterea pe care mi-a insuflat-o m-a determinat să mă străduiesc să ofer ce era mai bun pentru fiecare job pe care l-am avut, inclusiv la Tesla. Numele lui este Liviu Rădulescu şi este acum profesor universitar în Canada.“
Cristina Bălan povesteşte cum pentru primul job ca inginer trebuia să conducă pe un drum de o oră şi jumătate pe vreme bună, iar iarna, când zăpezile blocau autostrăzile, petrecea şi până la opt ore în maşină. „Mulţi spuneau că nu sunt în toate minţile de conduc atât de departe spre nord pentru un job, însă din jobul acela am învăţat foarte mult, iar acea experienţă m-a ajutat enorm pe parcurs.“
Primul loc de muncă în Statele Unite l-a obţinut la Boeing, unde a lucrat ca inginer designer în cadrul echipei care a proiectat interiorul celebrului 787 Dreamliner, cel mai avansat avion de pasageri din lume şi singurul care utilizează materiale compozite în fuselaj pentru a-i reduce greutatea şi pentru a consuma mai puţin combustibil.
„Unul dintre principalele motive pentru care am obţinut jobul la Boeing este faptul că aveam certificare Catia (software de proiectare 3D pentru ingineri – n.red.). După două luni am devenit reprezentantul Boeing pentru implementarea noilor cerinţe pentru furnizorul de scaune de pasageri. Am călătorit atunci mult în Franţa, pentru scaunele de la clasa întâi“, povesteşte Cristina Bălan. Singurul minus de care îşi aminteşte este că nu a avut ocazia de a lucra cu o femeie inginer în companiile automotive.
„La Boeing am lucrat cu mulţi ingineri din România care aveau foarte multă experienţă în ingineria aerospaţială.“
În industria auto s-a întâlnit cu numai trei ingineri români de-a lungul unei cariere de 14 ani, însă nu acelaşi lucru este valabil pentru industria aeronautică, unde ea spune că a lucrat cu mulţi ingineri români experimentaţi.
Printre proiectele la care a mai lucrat Cristina Bălan se numără unele realizate pentru Nissan, Chrysler sau chiar Hummer.
Gandul.info
