În ultimii ani icoanele ortodoxe românești încep să se înscrie într-o circulație regională mai largă, din Germania până în Rusia, a unui spațiu de piață de artă ce poate fi definit, lipsit de rigurozitate, și reușesc gradual să marcheze cotații de autor, ce le fac interesante pentru colecționarii locali, dar și pentru cei regionali, spun reprezentanții Asociației Comercianților de Opere de Artă din România.

 

În ultimii câțiva ani am asistat la un fenomen interesant și, deși întârziat, intrat treptat în drepturile sale, și anume formarea unei piețe pentru icoanele românești.


Recentele licitații de artă religioasă au îngăduit însă, pe de o parte larga publicitate a creațiilor de artă sacră și accesul acestui tip de bun cultural la o piață reglementată, pe de altă parte începerea cotării unora dintre autorii importanți de icoane, pionieri ai picturii bisericești, unii dintre inovatori recunoscuți de istorici pe plan european. Printre prețurile încă timide realizate în această primă etapă de piață românească de icoane ortodoxe, putem deja sesiza formarea unui top:


1 – Ioniță din Brașov, în decembrie 2020, cu 7000 euro pentru o icoană pe glajă («Prezentarea la templu a Fecioarei Maria»), cca. 1770-1780;


2 – Popa Sandu din Iernuțeni, în iulie 2020, cu 5000 euro pentru o icoană pe glajă («Arhanghelul Mihail»), 1804;


3 – Pahomie ieromonah, tot în iulie 2020, cu 2750 euro pentru o icoană dublă pe lemn («Sfântul Nicolae» și «Aflarea Capului Sfântului Ioan Botezătorul»), epoca lui Eremia Movilă, sfârșitul sec. XVI;