Sari la conținut

Astăzi se celebrează Intrarea în Biserică a Maicii Domnului - Sărbătoarea Luminii

ortodocsii-sarbatoresc-intrarea-in-biserica-a-maicii-domnului-sarbatoarea-luminii

An de an, la 21 noiembrie, creştinii ortodocşi cinstesc sărbătoarea Intrării în Biserică a Maicii Domnului. Sărbătoarea aminteşte de momentul în care Fecioara Maria, în vârstă de trei ani, a fost adusă de părinţii săi, Ioachim şi Ana, la Templul din Ierusalim.


  Sărbătoarea Intrării în Biserică a Maicii Domnului, Sărbătoarea Luminii, o zi a privegherii și a prevederii, rânduită în calendarul ortodox în data de 21 noiembrie. Este prima sărbătoare de la începutul Postului Crăciunului. În tradiţia populară, sărbătoarea este cunoscută sub numele Vovidenia sau Ovidenia, denumire întâlnită în Moldova, Muntenia şi în Oltenia. Potrivit documentelor religioase, praznicul Intrării în Biserică a Maicii Domnului este cea mai nouă sărbătoare închinată Fecioarei Maria, înscrisă în calendar în secolul al VI-lea.

Cunoscută şi ca Ovidenie în popor, ziua aceasta este considerată a fi una magică şi există superstiţia că dacă pui la icoane un vas cu apă şi aprinzi o lumânare, apa poate fi bună de leac în diverse boli.

Parinţii Maicii Domnului, Sfinţii Ioachim şi Ana, lipsiti de copii, dar cu credinţă mare în Dumnezeu, L-au rugat pe Dumnezeu să le dăruiască cinstea de a fi parinţi, făgăduind că dacă vor avea un copil, îl vor duce la Templu şi îl vor închina Lui Dumnezeu. Un înger le-a vestit în cele din urmă că vor avea o fată pe care o vor numi Maria.

Sfinţii Ioachim şi Ana nu au uitat de promisiunea făcută lui Dumnezeu şi la trei ani de la naşterea Maicii Domnului au dus-o pe fiica lor la templu.


  Când a ajuns în fața treptelor Templului din Ierusalim, micuța Maria le-a urcat singură, ca o persoană care cunoștea drumul pe care trebuia să meargă. Căci încă mică fiind, a început Domnul a arăta într-însa puterea Sa cea mare, ca să înţeleagă cât de mare va fi în dar, când va veni în vârsta cea desăvârşită. După ce a urcat treptele Templului, Maria nu a întors capul să-i privească pe cei care au însoţit-o, iar tradiţia spune că părinţii ei au fost foarte bucuroşi că fiica lor n-a făcut acest gest şi a mers direct la uşa Templului.

La Templu a fost întâmpinată de marele preot Zaharia, tatăl Sfântului Ioan Botezătorul, care a dus-o în cea mai sfântă încăpere din acest loc, în „Sfânta Sfintelor”, unde a stat până la vârsta de 15 ani. A fost condusă în acel loc sfânt, pentru că ea însăşi avea să devină „Sfânta Sfintelor” lui Dumnezeu, prin naşterea mai târziu a lui Isus. (”Sfânta Sfintelor”, camera sfântă, era o cameră unde nici o altă femeie și nici un preot n-au avut voie să pășească. Doar arhiereul avea voie să intre, în camera sfântă o dată pe an. Camera sfântă era loc de rugăciune pentru Maria. Celelalte fecioare care, de asemenea, erau aduse pentru închinare în Biserica Domnului până la împlinirea vârstei de 15 ani, primeau loc de rugăciune, între biserică şi altar).

Documentele vremii relatează că, în vremea aceea, la Templul din Ierusalim exista o şcoală pentru fete. În școala aceea erau primite fetele care au împlinit vârsta de 3 ani şi aveau dreptul să rămână în sfântul lăcaş până la vârsta de 15 ani. Pe parcursul acestor ani, fetele învăţau rugăciunea, ascultarea Cuvântului lui Dumnezeu, dar şi numeroase activităţi practice printre care : păstrarea curăţeniei în Templu, cusutul, întreţinerea veşmintelor care erau folosite de Marele Arhiereu, de preoţi şi de leviţi (diaconii din Vechiul Testament). De educația acestor eleve se ocupau văduve evlavioase, dornice să-şi petreacă restul zilelor în Templu, rostind și ele rugăciuni, păstrând ascultarea şi desăvârşita smerenie.

  Fecioara Maria a petrecut 12 ani în Templul din Ierusalim, alături de alte fecioare, de văduve şi de preoţi, rugându-se şi citind Sfânta scriptură, până când Arhanghelul Gavriil i-a adus vestea Cea Bună, că ea Îl va naşte pe Iisus, fiul lui Dumnezeu. După ce a plecat de la Templu, Fecioara Maria s-a logodit cu dreptul Iosif, o rudă mai vârstnică, cel care a fost protectorul ei şi martor la miracolul naşterii pruncului Iisus.

În famiile care-şi doresc copii, rugăciunile adresate cu evavie Maicii Domnului sunt auzite şi împlinite de Născătoarea de Dumnezeu. De asemenea, în tradiţia ortodoxă există această învăţătură ca acei copii aflaţi în dificultate, din cauza bolilor, pot fi salvaţi, fiind închinaţi în grija Maicii Domnului şi luaţi sub acoperământul ei.

În cinstea sărbătorii, numeroase lăcaşuri religioase poartă hramul „Intrarea Maicii Domnului în Biserică”.


  De sărbătoarea Intrării Maicii Domnului în Biserică se aprind lumânări pentru copiii nebotezaţi, dar şi pentru morţi pentru a avea cale luminată pe cealaltă lume. De asemenea, se împart nuci, colaci şi turte de mălai.

Din bătrâni se transmite un alt obicei conform căruia în dimineaţa zilei de 21 noiembrie, bătrânele luau din livadă o creangă de prun, una de mar şi una de alun, pe care le păstrau în cămară. Despre toate acestea se credea că sunt bune de alugat bolile în tot anul.

Azi se spune că animalele vorbesc, cerul se deschide, iar bătrânele cu har descântă mai bine. Bătrânele de la sate credau intotdeauna ca pe 21 noiembrie cerul se deschide şi se vede casa lui Dumnezeu.

Exista si o alta traditie : întrucât se crede că în noaptea de Ovidenie strigoii circulă fără opreliște, se ung cu usturoi cercevelele ferestrelor, tocurile ușilor, vatra și cuptorul care comunică, prin horn, cu exteriorul. Pentru protecția vitelor împotriva animalelor sălbatice astazi se interzice orice activitate legată de prelucrarea lânii și pieilor de animale. De la Ovidenie până la Sangiorz, femeilor le este interzis să mai spele rufele la râu.

Intrarea în Biserică a Maicii Domnului este cunoscută şi sub denumirea de Sărbătoarea Luminii. Biserica a rânduit ca pe 21 noiembrie să fie dezlegare la peşte.


   Astăzi pentru creştinătate e o zi sfântă, o mare sarbatoare, ce trebuie ţinută şi cinstită!

Comentarii

Ultimă oră