Originile sărbătorii Crăciunului
Crăciunul este sărbătoarea creştină asociată cu naşterea lui Iisus Hristos. Originile Crăciunului sunt diverse şi diferă în funcţie de cultură, religie, istorie şi societate.
Crăciunul este sărbătorit pe 25 decembrie deoarece este aproape de Solstiţiul de Iarnă, una dintre cele mai importante zile ale dacilor.
Tot pe 25 decembrie erau sărbătorite Saturnaliile – moment în care oamenii bogaţi făceau daruri celor săraci. Crăciunul a fost întotdeauna asociat cu un moş bătrân şi darnic; în tradiţia noastră există un cioban zeu – moş, cel ce a creat tot ce se vede şi care aduce daruri: caş, urdă, mere, nuci, colaci şi vin.
Multe tradiţii româneşti de Crăciun sunt asociate cu focul şi lumina; aceste elemente se regăsesc în majoritatea ţărilor din Europa, reprezentând speranţa că zeul soare va găsi puterea să reînvie şi să aducă primăvara cea bogată.
Semnificaţia bradului de Crăciun
Un simbol foarte cunoscut este bradul de Crăciun. Acesta există într-o sumedenie de tradiţii, cu mult înainte de era creştină. În plus, bradul este cel mai important arbore din obiceiurile româneşti.
Bradul este prezent la cele mai importante evenimente din viaţa unui om: botezul, căsătoria şi înmormântarea și se consideră că aduce noroc, viaţă lungă, prosperitate şi fertilitate, motiv pentru care oamenii îşi împodobesc casa cu crengi de brad.
În ziua de azi, toată lumea abia aşteaptă să împodobească bradul. Acest obicei are loc în Ajunul Crăciunului sau în noaptea de Crăciun, când Moşul cu plete dable aduce sub bradul frumos împodobit cu globuri şi beteală o mulțime de cadouri pentru copiii care au fost cuminți pe tot parcursul anului.
Tradiția colindatului
Un obicei cunoscut de toată lumea este colindatul. Acesta începe în 24 decembrie şi poate să continue pentru 2 sau 3 zile. Colindatul se face de obicei în grupuri, de copii, oameni maturi, bătrâni, doar fete, doar baieti, în funcţie de zona etnografică.
Colindele sunt reinterpretări ale unor ritualuri păgâne, dar care în timp au fost schimbate sau amestecate cu interpretări religioase. Cu toate acestea, colindatul cu măşti este un ritual strict păgân, ce aminteşte de ritualurile de vânătoare ale zeului Crăciun.
Colindatul are loc în curtea celor ce primesc colindătorii, în casă sau sub fereastră, el având loc seara, noaptea sau chiar dimineaţa.
Colindătorii sunt întotdeauna primiţi în casă deoarece se spune că ei aduc sănătate şi un an prosper și sunt recompensaţi cu nuci, mere, colaci sau bani.
Superstiții din ziua de Ajun
În tradiţia populară, de ziua de 24 decembrie sunt legate o mulţime de superstiţii.
În Ajunul Crăciunului, gospodarii strâng de la vecini tot ce au dat cu împrumut, ca să îi găsească sărbătorile cu toată averea în casă.
Pentru ca în anul care vine să fie frumoase şi bogate, femeile pun un ban de metal şi o nucă în apa în care se spală.
Alte superstiții spun că dacă faci baie în ziua de Crăciun, vei rămâne curat tot anul, dar aduce ghinion să porţi pantofi noi de Crăciun.
De asemenea, dacă este cer senin de Crăciun va fi un an roditor, iar dacă bate vântul, acesta va aduce ghinion.
Pentru suflete, este indicat ca până la Crăciun, toată lumea să se împace cu duşmanii.
Fetele își pot afla ursitul în noaptea de Ajun
În Ajunul Crăciunului, se spune că fetele pot face vrăji ca să îşi afle ursitul.
Fata trebuie să postească toată ziua. Seara, prima îmbucătură luată trebuie să o pună în brâu, iar când se duce la culcare trebuie să întindă brâul pe jos şi să facă trei mătănii peste el. Noaptea fata îşi va visa ursitul.
În plus, pentru a avea peţitori, din Ajunul Crăciunului şi până de Bobotează, fetele mătură casa de la prag înspre răsărit. În aceste două săptămâni, este bine ca fetele mari să nu dea gunoiul afară din casă.
De asemenea, tradiţia spune că de Crăciun se deschide cerul şi este văzut, de către cei buni, Dumnezeu stând cu sfinţii şi îngerii la masă.
Copiii născuţi de Crăciun sau de Anul Nou sunt norocoşi.
Obiceiuri şi tradiţii din Transilvania
În Transilvania, pregătirile pentru Crăciun începeau încă de pe 15 noiembrie – dată la care începe postul Crăciunului.
De atunci, muncile agricole se sfârşeau, oamenii nu mai mâncau deloc carne, iar femeile se întâlneau la şezători pentru a ţese straiele de sărbătoare.
În ajunul Crăciunului începeau să vină colindătorii: mai întâi copiii mici care colindau şi urau de bine; apoi în seara de ajun urmau şcolarii care primeau nuci şi colaci; iar ultimii şi cei mai aşteptaţi erau flăcăii, cel mai bine primiţi în casele cu fete de măritat. Aceştia aveau printre ei un tânăr ce era responsabil cu adunatul vinului într-un butoi şi un tânăr responsabil cu adunatul darurilor.
În Transilvania există şi obiceiul mersului "cu capra" – un tip de colindat la care participau flăcăii, dar şi tinerii însuraţi; un tănăr se deghiza în capră şi făcea doar năzbâtii în casa celor ce erau colindaţi.
Obiceiuri şi tradiţii din Moldova
Şi în zona Moldovei, Crăciunul este o sărbătoare importantă; toate activităţile ce au loc în ziua ajunului sunt de fapt un ritual spre protecţia animalelor, a livezilor şi a gospodăriei.
Femeile curăţă toată casa şi fac colaci, iar bărbaţii au grijă să înapoieze orice lucru luat cu împrumut. Tot în acestă zi, femeile pregătesc masa de Crăciun, care urmează să conţină vreo 12 feluri de mâncare, multe dintre acestea fiind din carne de porc, sacrificat cu câteva zile mai înainte. Nimeni nu mănâncă până când preotul nu vine să sfinţească bucatele.
Tot pe 24 decembrie, se obișnuia să înceapă şi colindătorii să meargă pe la casele oamenilor. Colinda începea de la cei mai importanţi oameni ai comunităţii, cum ar fi preotul şi învăţătorul, apoi urmau rudele şi familiile ce aveau fete de măritat.
