La americani e mare sărbătoare! Toată lumea e liberă şi se va reuni în seara aceasta cu familia, în jurul mesei încărcate, pe care va trona mare, apetisant şi impunător - curcanul umplut!
De fapt, americanii au un week-end prelngit. Ei sunt liberi de ieri seară şi nu vor lucra până luni dimineaţă. O adevărată vacanţă. Vacanţa mult aşteptată de Ziua Recunoştinţei!
Ziua Recunoștinței (engleză: Thanks-Giving Day ) este o sărbătoare anuală de o zi, în care se mulțumește (tradițional lui Dumnezeu) pentru bogăția recoltei din acel an. Practic, acum s-a transformat într-o sărbătoare a familiei, în care membrii îşi mulţumesc unul altuia că sunt împreună, dându-şi seama cât sunt de fapt de fericiţi că se au unii pe alţii.
Ziua Recunoştinţei, transformată de fapt în week-end-ul recunoştinţei, se sărbătorește în cea mai mare parte a Americii de Nord (Statele Unite și Canada). Este o sărbătoare a familiei. În Statele Unite majoritatea afacerilor (în afară de magazine) sunt închise joi și vineri în săptămâna cu Thanks - giving pentru a permite angajaților să se reunească, cu familia. Şi şcolile se închid permiţându-le elevilor, studenţilor şi celor de la colegii să meargă acasă pentru a fi cu familia. Ca să sărbătorească. E o sărbătoare la fel de importantă ca şi Crăciunul, la Americani!
Dar de unde a pornit totul? Această sărbătoare a fost preluată de primii coloniști sosiți în Lumea Nouă, unde a fost sărbătorită pentru prima dată în anul 1621, ca semn de recunoștință față de recolta miraculoasă obținută în condiții climaterice dure. În decembrie 1941, Congresul SUA a adoptat o rezoluție prin care a 4-a zi de joi din noiembrie devenea oficial sărbătoare în Statele Unite ale Americii.
Aşadar, nu are o dată fixă, ci e ultima joi din noiembrie, în fiecare an. Asta pentru că „pelerinii” s-au opus întotdeauna sărbătorilor cu dată fixă în calendar, fiind de părere că acestea ar trebui să corespundă mai mult voinţei providenţei.
Ca istorie: Coloniştii, care au fost numiţi „pelerini”, au plecat din Anglia deoarece li s-a refuzat dreptul de a se separa de biserica tradiţională pentru a se ruga în felul lor. Au fugit mai întâi în Olanda şi în 1620, au navigat spre America. După două săptămâni agitate de voiaj, într-o zi rece de noiembrie, au debarcat pe ţăramul îndepărtatului continent. În prima iarnă petrecută pe noul continent, mai mult de jumătate dintre colonişti au murit, iar restul au supravieţuit prin credinţă. Datorită unor împrejurări norocoase, au fondat o colonie permanentă. În timp ce cercetau zona în căutare de apă proaspătă, au dezgropat o baniţă cu boabe de porumb, iar în aprilie au început să le semene, luptându-se cu solul stâncos şi cu o climă aspră. Când, în final, câmpurile au produs o recoltă peste aşteptări, Guvernatorul de atunci a proclamat "o zi a recunoştinţei către Domnul", aşa încât coloniştii (deveniţi localnici) să se poată bucura într-o manieră specială, după ce au adunat fructele trudei lor.
În prezent În Statele Unite ale Americii se organizează Parade de Ziua Recunoștinței, cu ocazia cărora defilează de obicei fanfare școlare și se prezintă diferite care alegorice.
Mulţi americani îşi fac timp în această perioadă pentru a participa la acţiuni caritabile de strângere de fonduri sau pentru a pregăti hrană pentru cei săraci în locuri special amenajate, la biserici sau la adăposturile pentru cei fără case.
Ziua Recunoştinţei marchează la Americani, începutul "Sezonului Sărbătorilor" care continuă până de Anul Nou, iar vinerea de după Ziua Recunoştinţei este, în mod tradiţional la americani, cea mai aglomerată zi de făcut cumpărături, aşa-numita "Black Friday" (de unde am împrumutat, un pic schimbată, ideea şi noi. Doar că la noi Black Friday are loc cu o săptămână mai repede decât la americani). Pe continentul american "Black Friday" se află întotdeauna în week-end-ul Zilei Recunoştinţei. Magazinele deschid foarte devreme şi au oferte speciale pentru a atrage cât mai mulţi clienţi, iar cumpărătorii formează cozi la centrele comerciale încă din cursul nopţii. Asta se întâmplă vinerea, după ce americanii petrec alături de cei dragi toată joia.
Revenind însă la ziua de joi, cea care face deliciul sărbătorii Zilei Recunoştinţei este masa în familie. Şi nu orice masă, ci cea cu curcan.
De Ziua Recunoştinţei, toată lumea pregăteşte curcan. Mâncărurile tradiționale de Ziua Recunoștinței sunt curcan neapărat umplut, însoţit de tot felul de sosuri care se prepară doar pentru aceasta zi. Se găsesc pe masa de sărbătoare jambon, cartofi piure, cartofi dulci, sos de afine, porumb și alte legume umplute cu diferite mixuri şi plăcinta de dovleac.
Meniul din aceasta zi cuprinde, potrivit traditiei, neaparat curcan şi piure de cartofi, pentru că aceasta se pare că ar fi fost mâncarea pe care primii pelerini în secolul al XVII-lea ar fi împărţit-o cu indienii. Toate mâncărurile care se servesc în această zi de sărbătoare sunt originare de pe continentul american.
Curcanul joacă un rol central în celebrarea Zilei Recunoștinței, iar din această cauză sărbătoarea mai poartă numele și de “Ziua Curcanului”.
O tradiție a mesei de Ziua Recunoștinței este rugăciunea spusă la început, înainte de a începe servirea preparatelor specifice. Fiecare dintre persoanele prezente la masă trebuie să precizeze un motiv pentru care îi mulțumesc lui Dumnezeu în acel an, iar pe tot parcursul rugăciunii mesenii se țin de mână. (Inițial, gazda era cea care spunea rugaciunea de început, dar în zilele noastre aceasta poate fi zisă atât de către capul familiei, cât și de către oaspetele de onoare).
Thanks-Giving Day este tradiţional, o sărbătoare care le dă americanilor ocazia să reflecteze la toate aspectele vieţii pentru care se simt recunoscători. Majoritatea au ziua liberă şi aleg să o petreacă împreună cu prietenii şi familia. Curcanul este felul preferat de americani pentru cina de Ziua Recunoştinţei. Tocmai de aceea, a devenit o tradiţie ca, în fiecare an, Preşedintele American să "graţieze" doi curcani. Ca distracţie, americanii aleg, prin vot, după diferite campanii, care să fie curcanii care vor fi graţiaţi. Iar Preşedintele, apoi îi eliberează în cadru festiv în incinta vreunei ferme. "Eşti graţiat! Felicitări ! Vei avea o viaţă minunată!", cam aşa ceva trebuie să spună Președintele american. Tradiţia a fost instituită de Kennedy şi presupune că preşedinţii americani trebuie să graţieze unul sau doi curcani în ajunul sărbătorii.
Într-un mesaj video difuzat ieri în rețelele sociale de pe internet, președintele nou ales al SUA, Donald Trump, a spus, privind direct în obiectivul camerei: "Mă rog ca în această zi de Thanks-Giving, să începem să vindecăm dezbinările dintre noi și să mergem înainte ca o țară unită, întăriți de un proiect comun și a unei voințe într-adevăr comune".
Americanii sarbatoresc "Thanks-Giving Day" într-un cadru special. Nimic nu e ales întâmplător. Decoraţiile mesei urmează modelul tradiţional: ghirlande viu colorate cu roadele pământului, inele de porumb, mere, portocale, alune, frunze uscate şi struguri pârguiţi - toate revărsându-se dintr-un corn al abundenţei, simbol al unei toamne bogate. Florile sunt şi ele prezente: buchete de crizanteme, rămurele de fructe de pădure completează atmosfera de toamnă.
Fără a fi sărbătoare naţională, Ziua Recunoştinţei are o semnificaţie deosebită pentru întreg poporul american.
Ziua Recunoştinţei este o zi specială pentru o mulţime de oameni! Oare câţi curcani din State suferă pentru această sărbătoare? Probabil câte familii, atâţia curcani. E plăcută ideea că există o zi în care să le spui celor dragi din familia ta "Îţi multumesc că exişti!"
