Bufonul ţopîrlan, ciobanul sfertodoct, credinciosul de paradă, “nea Gigi” pentru cerşetorii miluiţi cu o sută de lei, e un amestec ciudat de neamprostie şi inimă mare. Vă aduceţi aminte, presupun, cum a construit el zeci de case, pe socoteala lui, pentru nişte sinistraţi.
Sigur, a ştiut şi atunci să facă garagaţă, să se laude din greu, apoi să-i certe pe nenorociţi că nu l-au votat. Omul e un fariseu gălăgios. Pe care e mai sănătos să nu-l iei în serios. Mai ales cînd se dă politician.
Dar, la naiba, aş vrea să-i văd şi pe alţi îmbuibaţi, care au strîns averi nesimţite, vorba aceluiaşi Gigi, “pe spinarea amărîţilor”, că fac ceva pentru “leneşii lui MRU”. Patriciu, de pildă. Sau Ţiriac. Doi scorţoşi care dau sfaturi de bună guvernare. Uite că, aşa caraghios cum îl ştim, Gigi B s-a dus cu utilaje de la el în urgia din Vrancea.
Sigur, va face paradă, se va lăsa gîdilat, lăudat, venerat, va ieşi cu pieptul înainte, va fi pe toate ecranele, behăind şi scuipînd vorbe spumoase, dar, pînă una-alta, se arată mai samaritean decît atîţia nesimţiţi cu palate şi Lamborghini. Pe care-i doare la portofel de ăia care îngheaţă prin case.
De aceea zic, măcar astăzi, mi-e simpatic Gigi Becali. Chiar dacă a promis, total deplasat, că nu se va lăsa pînă nu va desăpezi şi ultima… oaie! de Adrian Teacă
Azi mi-e simpatic Gigi Becali
Știri asemănatoare
Ultimă oră
