Această bară de bătut covoare, sau „bătător” cum cu alint i se mai spunea, îmi stârneşte multe nostalgii. În timpul copilăriei mele, bara de bătut covoare era un reper foarte important pentru toate categoriile de vârstă, deoarece în jurul „bătătorului” se desfăşurau multe fenomene sociale interesante. Activităţi gospodăreşti, sportive, întâlniri tovărăşeşti sau bârfe de cartier îşi dădeau mâna în jurul acestui „bătător”. Bara de bătut covoare era un loc de socializare şi de joacă pentru copii dar şi pentru adolescenţi.
În timpul zilei „bătătorul” era folosit ca substitut pentru poartă de fotbal de către băieţi sau de bară de gimnastică de către fete. Când se lăsa seara însă, intrau în arenă adolescenţii care o puneau de o bârfă mică sau de un loc de întâlnire şi de „agăţat” gagici.
Însă funcţia primară pentru „bătător” era, of course, bătutul de covoare!
Bara de bătut covoare reprezenta simbolul curăţeniei unde în special de Crăciun, de Paşte sau cu ocazia curăţeniei generale de primăvară/toamnă locatarii se aliniau la bară pentru a-şi etala „persanele” şi preşurile obosite şi pline de praf.
Exista un întreg ritual care se respecta cu sfinţenie, precum şi un orar care trebuia respectat de cei care „evoluau” la bară iar din tehnica din dotare nu avea voie să lipsească ligheanul cu apă, peria de plastic, o sticlă cu oţet şi bineînţeles obiectul principal, obiectul muncii, acest mic „star” pe numele său de botez, „bătătorul”.
Bărbatul era eroul principal, el era acela care venea cu cel puţin două covoare pe umăr şi un preş sub braţ şi tot el era acela care-şi umfla muşchii în mânuirea dezinvoltă a „bătătorului” care altoia cu furie şi fără milă „persanul” îmbibat cu praf. Însă la această activitate gospodărească participau deopotrivă femeile, precum şi tinerii şi copiii. Bara nu era discriminatorie, era un „personaj” boem care îmbrăţişa cu prietenie şi căldură pe toată lumea indiferent de vârstă sau sex.
Nu ştiu acum cum mai este, dar cred că „bătătorul” a devenit ceva ciudat, un fel de monument al naturii. Acum covoarele beneficiază de aspiratoare performante sau de curăţire chimică. Adolescenţii îşi dau întâlnire la „mall” sau în cluburi, iar cei mai tineri probabil sunt în casă „călare” pe video games sau pe „messenger” la o bârfă virtuală. Cei care acum sunt în clasele primare probabil se uită la bătrâna, obosita şi prăfuita „bară” ca la o relicvă, o ciudăţenie pierdută în timp.
Concluzia o trageţi voi... eu nu vreau să fiu avocatul „bătătorului”... probabil acum mulţi îl urăsc pentru că este perceput ca un loc de poluare fonică şi nu numai.
Pentru mine însă, şi pentru mulţi alţii din generaţia dinainte de ’89, banala şi nevinovata „bară de bătut covoare” a reprezentat un punct de reper de neuitat din perioada copilăriei mele... o simplă, banală bară, bara de bătut covoare...
de Viorel Vintilă, CA, USA
http://vioryny.blogspot.com/
