Bârfa, boala românului

A bârfi, a vorbi mult şi fără rost, a trăncăni  non-stop, a flecări până la epuizare, este una dintre preocupările bolnăvicioase ale românului. Există mai multe moduri de a bârfi. Cea mondenă practicată de ziarele de cancan care atacă tot ce este VIP sau vedetă. Alta politică, unde ziarele şi televiziunile clevetesc până la epuizare pe seama politicienilor. Să nu uităm de bârfa de bloc, unde vecinul de sus este vizat de către vecinul de jos, sau viceversa. De cancan e şi bârfa la muncă – unde colegii de birou se întrec în cleveteli şi ranchiune. Care pe care a mai cucerit, ce maşină şi-a mai cumpărat colegul sau care cu care s-a mai „cuplat”.
În fapt, bârfa este arma mojicului, a celui care încearcă să abată atenţia de la sine către ceilalţi pe care îi urăşte. Bârfa însă poate atinge cote înalte, când intervine calomnia şi denigrarea persoanei atacate. Chiar dacă mai târziu se va dovedi că persoana în cauză a fost atacată şi denigrată fără motiv, o pată va rămâne întotdeauna pe imaginea celui denigrat.
Apoi, bârfa este un mod de manipulare folosit de mulţi, care are la bază o invidie şi o ură viscerală, dacă e folosită cu scopul de a denigra şi calomnia pe cineva nevinovat. Unii ajung să trăiască din bârfă şi nu mai pot trăi fără ea, din păcăte pentru “victimele” lor. Cum nu s-a inventat încă niciun vaccin sau antibiotic “pentru gura lumii slobodă”, nu ne mai rămâne decât resemnarea. Până la urmă, dacă nu eşti bârfit, nu exişti...de Viorel Vintilă