Arghezi ne amintea că ţara noastră nu are ce face cu tineri îmbătrâniţi, ci că ţara are nevoie de bătrâni, de bătrâni tineri...Mai avem nevoie în zilele noastre de bătrâni? Bătrânii au ajuns să fie desconsideraţi, neglijaţi sau chiar marginalizaţi şi trataţi ca nişte obiecte care ar trebui casate. E dureros când bătrâneţea îţi bate la uşă şi te găseşte singur, fără familie în jurul tău, sau bolnav şi internat într-un azil. Cea mai grea boala a bătrâneţii este singurătatea. Este trist să fii bătrân, bolnav, fără rude şi părăsit de toţi. Bătrânii din ziua de azi au ajuns să fie o masă amorfă, solicitată şi minţită la câţiva ani, să vină să-şi aducă obolul printr-un vot, care să-i aducă pe unii în loje de conducere, fără grija zilei de mâine. .Eu, întotdeauna, am respectat bătrânii şi nu din perspectiva karmei şi a inevitabilului, că şi eu voi îmbătrâni şi aş vrea să fiu respectat, ci pentru că aşa am simţit şi considerat că e firesc. Mai sunt şi bătrâni care ne enervează şi ne pun răbdarea la încercare, unii sunt morocănoşi, chiar răutăcioşi dar aceste trăsături le putem vedea la majoritatea dintre noi în unele momente. Sunt şi bătrâni blânzi, energici, simpatici, inteligenţi, care au mereu ceva de făcut şi care pot fi un exemplu pentru noi, cei mai tineri şi care printr-un sfat ne pot ajuta să luăm decizii corecte în viaţă. Sper că într-un viitor apropiat societatea să îşi reevalueze valorile şi priorităţile şi bătrânii să aibă un loc în societate, să fie respectaţi şi trataţi cu demnitate. Bătrânii încă mai au ceva de spus. Şi să nu uităm că deşi, fiecare dintre noi ne dorim să trăim mult, mai niciunul nu vrem să devenim bătrâni; cel puţin nu un bătrân nefericit, neglijat şi singur. Toţi vor să ajungă la bătrâneţe, să „mănânce” o pensie, dar odată ajunşi în bus-ul bătrâneţii, nu ştiu cum să coboare mai repede! Bătrâneţea nu este frumoasă (oricât s-ar amăgi unii), că doar procesul biologic îşi cere drepturile şi modificările fizice şi fiziologice sunt ireversibile. Uzura creată de factorii interni şi externi se face simţită şi accentuează procesul de îmbătrânire, bătrâneţea devenind o colecţionară de boli şi dureri interioare! Totuşi eu cred că bătrâneţea, dacă s-ar bucura de respect din partea celor mai tineri şi ar fi înconjuraţi de cei dragi, ar deveni mult mai tolerabilă şi ar putea fi într-adevăr numită „vârsta de aur”! de Viorel Vintilă