Cînd îl văd pe ăla micu de la guvern cum se agită, cum dă din mîinile alea scurte, cum scuipă în microfoane, mai că-mi vine să-l întreb, mă, tu cît timp pierzi zilnic la toaletă? Că-mi pari cam constipat. La creier.
Din timp în timp, şi el, şi alţi frenetici din cabinet anunţă măriri de salarii. Ba 5 la sută, ba 10, ba 25… să fie, acolo. Acum aud că, după ce iese noua lege, salariile vor fi flexibile, în funcţie de dracu ştie ce, aşa că se vor stabili lunar, probabil. Se vor aduna la o masă bocul cu şeitanul şi vlădescul şi vor socoti, luna asta le dăm cam atît. Hai că nu merită mai mult.
Mă rog, să explicăm raţionamentul acestor paricopitate emasculate (am fost foarte elegant, trebuia să scriu “boi”). “Măririle de salarii” sînt de fapt nişte scuipaţi în gura bugetarilor mai creduli (aici am fost rău, vroiam să scriu că le trage o aţă dulce prin gură). Odată pentru că “măririle” ar veni (!?) după concedierea a zeci de mii de oameni din sistem. Apoi, pentru că din veniturile bugetarilor s-au tăiat deja, nu 25 la sută, cum se tot freacă menta prin media, ci 35-45 la sută! Ia vedeţi că au dispărut al 13-lea salariu, primele, sporurile…
Ei, şi vin acum ăştia şi aruncă la cacealma: “la anul vă dăm 5 la sută”. Să zicem că “se dă”. Omul se va uita pe fluturaş şi va vedea că e o flegmă: +5 la sută din – 40 la sută, cît face? Ai? Şi asta e cu “dacă”. Dacă PIB-ul, dacă restructurarea bugetară, dacă anvelopa financiară… A, şi dacă va dori Stăpînul, şeful haitei. Care, vă mai amintiţi?, s-a cam stropşit la miniştrii care promit măriri! de Adrian Teacă
