Braşoveanca Ecaterina Varga,„ Doamna noastră”

Ecaterina Varga,  Varga  Katalin,  cum se numea în tinereţe,  a fost o nobilă care a militat pentru drepturile iobagilor  din Ardeal. O stradă din Braşov, aflată în spatele Magazinului Star,îi poartă numele, în semn de preţuire pentru lupta ei cu autorităţile austriece. Ţăranii din satul ei au numit-o Doamna Noastră , iar iobagii din Apuseni, Doamna Moţilor.

Născută lângă Făgăraş. Katalin s-a născut în localitatea braşoveană Hălmeag (foto -biserica luterană  din sat )  în 1802 dintr-o familie de  mici proprietari de pământ pe care îl lucrau singuri. Rămasă orfană,  Katalin a fost crescută de o rudă în satul Bucium,  judeţul Alba. În afară de limba maternă, maghiara, ştia germană şi română, îi plăcea să citească şi să  cânte la clavecin. La douăzeci de ani, s-a căsătorit cu un avocat, Kelemen Gyorgy, căruia i-a crescut cei doi copii. Soţul ei avea afaceri cu cânepă, care aducea profit, dar mai târziu, a făcut datorii pe care nu a mai putut să le plătească. Katalin a divorţat, iar fostul său soţ a murit. A început un lung şi dificil  proces cu debitorii. Dar, din pricina birocraţiei, problema nu s-a putut rezolva local.

Horia în fustă. În 1839, Katalin a  plecat la Viena  pentru a cere ajutor Cancelariei Curţii Imperiale. A început, apoi, să lupte  pentru drepturile ţăranilor din Ardeal , mergând la procese, în numele lor.  Ecaterina, cum am românizat-o moţii,  a fost numită de autorităţi  „Horia în fustă“, „agitatoare“ sau „femeie nebună“. În anii 1840-1847, Ecaterina Varga a luptat  pentru drepturile românilor iobagi din Munţii Apuseni. Prin petiţii adresate guvernului Transilvaniei de la Sibiu, precum şi prin memorii susţinute personal la Curtea de la Viena, Ecaterina Varga cerea, în numele moţilor, înlăturarea abuzurilor autorităţilor vremii. Întrucât  oficialităţile  locale şi centrale erau surde  la cererile moţilor, Ecaterina Varga a îndemnat populaţia la nesupunere şi împotrivire pe faţă. Ecaterina mergea prin sate deghizată, apărată de un corp de gardă  de 30 de ţărani înarmaţi şi  se întâlnea cu delegaţiile iobagilor în Peştera Scărişoara.

Trădată  de Şaguna. Autorităţile au început să  au fost nemulţumite de revendicările ei şi au cerut să fie prinsă. Ecaterina Varga a fost urmărită ca instigator şi  apoi predată autorităţilor prin uneltirea lui Andrei Şaguna, pe atunci vicar la Sibiu. Se spune că în ziua de  17 ianuarie 1947, în localitatea Bucium-Izbita,  Ecaterina era înconjurată de iobagi călare care o protejau de soldaţii guvernatorului Ardealului. Baronul Şaguna a invitat- o în sanie, la o plimbare. După câţiva metri, sania a fost înconjurată de soldaţi,  care au  arestat-o. A fost închisă la Aiud şi la Alba Iulia, între anii 1847-1851, fără judecată. Procesul a avut loc în 1851, iar Ecaterina Varga a fost condamnată la încă trei luni de închisoare. Ecaterina a fost exilată, apoi, în satul său natal, Hălmeag. A murit după câţiva ani. Potrivit unor istorici, numirea lui Andrei Şaguna,  ca episcop , în 1848,  se datorează şi faptului că  a uneltit  pentru prinderea Ecaterinei. Alte note istorice arată că, dacă Şaguna nu ar fi ajutat la prinderea Doamnei moţilor, repercusiunile asupra ţăranilor români ar fi fost foarte mari. Andrei Şaguna a militat pentru drepturile ortodocşilor şi ale românilor din Transilvania, a dezvoltat Seminarul teologic din Sibiu, a înfiinţat liceul braşovean care-i poartă numele şi a  sprijint  deschiderea a  sute  de şcoli primare. A fost ales mitropolit în 1864.
Elena Cristian