"Stalin şi poporul rus, libertate ne-a adus". Aşa strigau activiştii noului regim totalitar instalat după cel de-al doilea război mondial. Ei bine, s-a dovedit cu ne-a adus deloc libertate, ba mai mult, braşovenii au fost umiliţi odată în plus- au trăit 10 ani în oraşul ...Stalin. Între anii 1950 şi 1960, pe altarul oraşului se vedea un nume care stârnea fiori celor „sovietizaţi” forţat -pe muntele Tâmpa au fost plantaţi puieţi de brazi care formau numele tătucului de la răsărit.
După venirea comuniştilor la putere, în România, ca de altfel în toate statele ce trecuseră la socialism, a început nebunia denumirilor de inspiraţie sovietică. 12.000 de localităţi, străzi, uzine şi grădiniţe au fost botezate după liderii comunismului - Marx, Engels, Lenin, Stalin. Actul de rebotezare a Braşovului datează din septembrie 1950, când Marea Adunare Naţională a aprobat legea de înfiinţare a celor 28 de regiuni şi 177 de raioane, după modelul administrativ sovietic. Un banc din epocă spunea că această...onoare i-ar fi fost rezervată municipiului Sibiu, dar comuniştii s-au gândit că ar fi fost ciudat să ceri la alimentara „salam de Stalin”.
Pentru a fi pe placul stăpânilor de la răsărit, autorităţile braşovene s-au gândit să scrie şi pe Tâmpa numele nou al oraşului. Silvicultorii au primit ordin să defrişeze porţiuni din pădure şi să planteze brazi, copacul veşnic verde, în aşa fel încât să formeze numele dictatorului. Teroarea dată de această denumire, care sărea în ochii celor care-şi aruncau ochii spre Tâmpa era amplificată şi de o uriaşă statuie a lui Stalin, aşezată în faţa Poştei centrale. Şi Poiana Braşov s-a numit, bineînţeles, Poiana Stalin.
Succesorul lui Stalin, Nikita Hruşciov, a încercat să şteargă cultul personalităţii pe care acesta îl crease. „Destalinizarea” a început la finalul anului 1960, când Regiunea Stalin s-a transformat în Regiunea Braşov, cu reşedinţa în oraşul Braşov. E.C.