Dumnezeu m-a binecuvântat cu noroc, așa că, printre altele, am avut ocazia să călătoresc și să văd o parte din lume. Fie cu ocazia unor burse de jurnalism, fie pentru schimb de experiență ori ca simplu turist, oriunde am ajuns primul lucru pe care l-am făcut a fost să caut un loc căruia să-i spun ”acasă”. Un loc care să semene cu ceva din Brașov atât cât să-mi ostoiesc dorul de orașul pe care–l iubesc cel mai mult. Și am găsit mereu. La Montreal am găsit parcarea de pe Drumul Poienii, cu panorama ei minunată. La Bruxelles am găsit o clădire care semăna ciudat de mult cu una de pe strada Mureșenilor. La Amsterdam am găsit Piața Unirii, din care lipseau, firește, Prima Școală și Biserica Sf.Nicolae. Într-un mic burg din Bavaria am descoperit strada Republicii, cu terasele și vitrinele ei, la fel și la Milano. La Salonic am găsit Șcheiul, iar la Toronto am văzut strada După Ziduri. La Roma am găsit strada Poarta Șchei, poate și puțin din Poarta Șchei, dar fără strada Sforii. La Verona și Veneția am găsit oameni zâmbind în fața unei cești cu capuccino, așa cum îi vedem și în Piața Sfatului. La Stuttgart am găsit ceva din Piața Sfatului. În multe locuri minunate din lume găsim frânturi din Brașov, însă numai aici le găsim pe toate, laolaltă. Acesta este motivul pentru care iubesc acest oraș din tot sufletul. Nu am niciun interes meschin care să mă fi împins în cursa asta. Nu am polițe de plătit nimănui. Și nici nu datorez nimic nimănui. Singura mea datorie va fi aceea de a iubi acest oraș cu aceeași mândrie, dar și cu responsabilitate. Nu e meritul nostru pentru că avem lucruri și locuri cu care ne mândrim și de care ne e dor atunci când, vremelnic, plecăm. Însă este datoria noastră de a le face cunoscute și altora. De a le promova. De a le spune tuturor că aici avem tot ceea ce turiștii caută în marile capitale ale lumii, ori în destinații turistice tradiționale. Chiar aici, în inima României. În întreaga mea carieră am promovat ceea ce avem noi mai frumos, la Radio România, la BBC, la TVR, la Evenimentul Zilei sau în alte publicații locale și naționale cu care am colaborat din 1990 încoace. Am contribuit, atât cât a fost posibil, la scoaterea la lumină a tezaurului neprețuit pe care avem onoarea și norocul de a-l moșteni și găzdui chiarși atunci când am fost director la publicații sau posturi de radio și televiziune din acest oraș. Echipa din subordinea mea iubea, la rândul ei, Brașovul. Mi-am educat fiul în spiritul acestui patriotism local, așa că nici el nu poate sta prea mult departe de Brașov. Nu a plecat din țară, așa cum au făcut cei din generația lui, nici măcar nu i-a trecut prin minte aşa ceva. Pe el, Brașovul l-a câștigat. Și trăiește aici, unde a absolvit colegiul, facultățile și masterul. Însă, este nevoie de mai multă implicare. Este nevoie de mai multă muncă. Brașovul are nevoie să fie iubit și respectat, pentru că brașovenii sunt oameni mândri de orașul lor. Și această mândrie nu poate fi umbrită de problemele cu corupția de la vârf, atât de evidente, de nesiguranța de pe străzile și arterele orașului, de mizeria din cartiere, de gri-ul dintre blocurile în jurul cărora nu mai există niciun petec de iarbă, de poluarea fonică ori de praf.
Acesta este motivul pentru care candidez pentru funcția de primar al Brașovului, din partea Partidului Ecologist Român.
Mariana Sebeni-Comșa, jurnalist
Candidat PER pentru Primăria Brașov
